A murit Ștefan Birtalan, unul dintre cei mai mari sportivi din istorie

Ştefan Birtalan, dublu campion mondial şi cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a murit, luni, în jurul orei 6:00, anunţă clubul Steaua.

Birtalan a fost supus unui transplant de ficat în 2008 şi era internat de mai mult timp la Spitalul Fundeni din Capitală.

”Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară aşa repede un asemenea om. Un om şi un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă, conform paginii de Facebook a grupării Steaua Bucureşti.

A câștigat tot ce se putea câștiga

Ștefan Birtalan s-a născut la 25 septembrie 1948, în Jibou, județul Sălaj. Încă din perioada liceului, și-a exersat abilitățile în diverse sporturi precum handbalul, voleiul, baschetul și atletismul. La vârsta de 16 ani, a făcut primul său pas în cariera de handbalist, jucând pentru echipa Rapid CFR Jibou în Campionatul Regional Cluj.

În 1966, după ce s-a mutat la Baia Mare pentru a urma Școala Tehnică de Construcții, a început să practice voleiul pentru echipa „U” Explorări, care evolua în prima ligă, fără să știe că în Baia Mare exista și o echipă de handbal. Mai târziu, Birtalan a făcut tranziția către handbal, jucând pentru echipa Mînerul Baia Mare, care la momentul respectiv activa în campionatul regional. Sub conducerea sa, Mînerul a reușit să promoveze mai întâi în „B”, iar apoi în Divizia A.

Între anii 1970 și 1985, cu excepția unei singure întreruperi între 1981 și 1983, a făcut parte din echipa HC Steaua București.

La clubul militar, în calitate de jucător de handbal, Ștefan Birtalan și-a adjudecat de 12 ori titlul de campion al României și a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1977, după ce în 1971 a fost finalist, tot cu Steaua.

În 1966, a debutat la echipa națională de juniori, pentru care a jucat în două partide, apoi a evoluat în patru partide la nivel de tineret. La vârsta de 20 de ani, în 1968, a fost selecționat la echipa națională de handbal a României.

A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, Franța, și în 1974, la Berlin. La Campionatul Mondial din 1974, a fost golgheterul competiției, cu 43 de goluri marcate.

Unul dintre cei mai mari „goleadori” din handbal

La Jocurile Olimpice de la München din 1972, a făcut parte din echipa României medaliată cu bronz, dar a evoluat într-o singură partidă. În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde echipa României a cucerit medalia de argint, a jucat în șase partide și a fost golgheterul competiției, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oară la Jocurile Olimpice, revenind cu o medalie de bronz. A evoluat în toate cele șase partide și a marcat 23 de goluri.

După retragerea sa din activitatea competițională, Ștefan Birtalan a început o carieră de antrenor în Italia, unde a funcționat și ca antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a ocupat poziția de secund al lui Radu Voina la Steaua, simultan cu pregătirea echipei naționale masculine de handbal – tineret. Între anii 1991 și 1994, a deținut funcția de antrenor principal la Steaua.

În 1994, a plecat în Qatar, unde a devenit antrenorul coordonator al tuturor echipelor naționale de handbal ale acestei țări. La Campionatul Mondial de Tineret din Argentina, din 1995, echipa pe care o antrena a reușit să învingă echipa națională a României.

S-a întors în țară în 1999 și a ocupat poziția de antrenor principal la Steaua până în 2002, reușind să câștige două titluri de campion și două cupe ale României, în 2000 și 2001.

În 2002, a renunțat la antrenorat din cauza problemelor de sănătate și a fost cooptat în conducerea secției de handbal a Stelei.

Pentru contribuția sa la sport, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în semn de recunoaștere, i-a fost conferită Medalia Națională “Serviciul Credincios” clasa I.