Scriitorul şi medicul psihiatru Ion Vianu s-a stins din viață joi, 20 iunie, la vârsta de 90 de ani. Tragicul eveniment a avut loc în comuna Morges, Elveţia. Anunţul a fost făcut de fostul ministru al Culturii Vlad Alexandrescu.
Ion Vianu s-a stins din viață joi, 20 iunie, la vârsta de 90 de ani
Fostul ministru al Culturii Vlad Alexandrescu a făcut anunțul pe pagina lui de socializare.
„Ion Vianu/ 15.04.1934, Bucureşti (România) – 20.06.2024, Morges (Elveţia)”, a scris Alexandrescu pe Facebook.
O reacție a sosit și de la politologul Vladimir Tismăneanu. Acesta deplânge dispariția marelui scriitor și spune că vestea este extrem de tristă.
Potrivit politologului, regretatul scriitor a fost psihiatru, eseist, dar și luptător pentru drepturile omului.
„O veste extrem de tristă. A încetat din viaţă doctorul psihiatru, eseistul, luptătorul pentru drepturile omului, disidentul Ion Vianu. Născut în aprilie 1934 într-o familie de distinşi intelectuali umanişti, doctorul Ion Vianu a fost un adversar a tot ceea ce ameninţa demnitatea fiinţei umane. A protestat împotriva utilizării politice a psihiatriei. A semnat Apelul Goma. A fost membru în colegiul de redacţie al revistei Agora. L-am cunoscut şi l-am admirat. A fost un drept. Să se odihnească în pace”, a transmis Tismăneanu.
A fost fiul criticului literar Tudor Vianu
Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti. Acesta a urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.
Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul „Obregia” din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu emigrează în 1977, protestând împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice.
În Elveţia îşi practică specialitatea în mediul privat, fiind, pe de altă parte, activ pe plan internaţional în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie. A publicat în străinătate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.
După 1990, a semnat articole în paginile Revistei „22”, precum şi în revista „Lettre Internationale”, editată de ICR.
A debutat cu volumul „Stil şi Persoană” (1975)
Ca eseist, a debutat cu volumul „Stil şi Persoană” (1975). A mai publicat volumele:
- „Introducere în psihoterapie” (1975);
- „Amintiri în dialog. Memorii” (în colaborare cu Matei Călinescu, 1994);
- „Paramnezii” (2005).
Volumele „Caietele lui Ozias” (2004) şi „Vasiliu, foi volante” (2006) fac parte din ciclul de romane „Arhiva Durerii şi a Mâniei”.
Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul „De ce m-am întors în România”, coordonat de Sandra Pralong şi lansat în 2010. Volumul reuneşte poveştile unor români celebri care s-au întors şi au ales să trăiască în România.
Pentru volumul „Amor intellectualis”, apărut la Editura Polirom, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de Revista „România literară”, iar pentru cartea „Investigaţii mateine. Amintiri”, apărut la Editura Polirom, a fost distins cu Premiul „Romulus Rusan” pe anul 2022.
