În cartea ”Digital Democracy, Analogue Politics”, analistul politic Nanjala Nyabola analizează ”A Patra Revoluţie Industrială” sau modul în care tehnologii precum inteligenţa artificială, autovehiculele autonome şi internetul fuzionează cu vieţile oamenilor.
A Patra Revoluție Industrială: o idee seducătoare care necesită un angajament critic
Ea susține că această formulă este folosită de elitele globale pentru a promova procese continue de expropriere, exploatare și excludere, scrie The Conversation.
Karl Schwab, ideologul-șef și inventatorul formulei
Ideologul-șef al conceptului celei de-a Patra Revoluții Industriale este Karl Schwab, președintele și fondatorul Forumului Economic Mondial, care a publicat o carte cu același nume. Schwab susține în carte că inovațiile digitale transformă modul în care oamenii trăiesc, lucrează și se relaționează unii cu alții. Este vorba mai ales de inteligența artificială și robotică, cloud computing cuantic și tehnologia block chain.
Schwab argumentează că aceste schimbări tehnologice modifică în mod dramatic modul de operare al persoanelor, companiilor şi guvernelor, ducând în ultimă instanţă la o transformare a societăţii, similară cu revoluţiile industriale anterioare.
A Patra Revoluție Industrială evoluează într-un ritm exponențial
În comparație cu revoluțiile industriale anterioare, susține el, a Patra Revoluție Industrială evoluează într-un ritm exponențial, reorganizând sistemele de producție, management și guvernare în moduri fără precedent, subliniază The Conversation,
Dar există reacții negative, mai ales din partea unor țări din sud, față de această încadrare formulată de Schwab. Mulți se întreabă dacă ar trebui să fie considerată o revoluție.
Dovezile disponibile sugerează că dezvoltarea tehnologiilor digitale a fost extrem de inegală, determinată de o generație mai veche de inovații tehnologice, fiind folosită pentru a reproduce, mai degrabă decât de a transforma relațiile sociale inegale.
Argumente contra: Revoluția industrială
Istoricul Ian Moll se întreabă dacă multitudinea actuală de inovații tehnologice digitale reprezintă o revoluție industrială. La urma urmei, revoluțiile nu sunt caracterizate doar de schimbările tehnologice. Mai curând, este vorba de transformări în procesul de muncă, schimbări fundamentale în relațiile la locul de muncă, schimbări în relațiile sociale și restructurarea socioeconomică globală.
Revoluția industrială a dat naștere unor fabrici care au schimbat modul în care oamenii lucrau și locul în care trăiau. Centralizarea locurilor de muncă a dus la creșterea urbanizării și la adâncirea prăpastiei între bogați și săraci. De asemenea, a dus la apariția sindicatelor.
Este clar că tehnologiile digitale remodelează structura pieței muncii și condițiile de muncă. Ele fac acest lucru prin automatizare și înlocuirea forței de muncă, informalizarea sau ”uberizarea” muncii, impunerea managementului algoritmic și comercializarea datelor. Dar par să aprofundeze, mai degrabă decât să transforme, modelele istorice ale inegalității în funcție de clasă, gen, rasă, cetățenie și locație geografică.
În ciuda criticilor, Uniunea Africană a îmbrățișat a Patra Revoluție Industrială ca un „moment decisiv pentru dezvoltarea Africii”. UA o descrie drept o oportunitate de a trece în era digitală, de a crește competitivitatea globală și a genera noi surse de locuri de muncă.