Răsturnare de situație privind pensiile românilor. Se pare că muncim din ce în ce mai puțin și durata vieţii active în România s-a redus cu peste doi ani şi jumătate în perioada 2000 – 2018, ajungând în ultima perioadă la coada Europei atunci când vorba de muncă, după ce în anii 2000 ne aflam în top 5 european. Ultimele date oficiale.
Potrivit statisticilor Eurostat, anul trecut, românii figurau cu o durată de muncă estimată la 33,5 ani, semnificativ sub media UE, care a ajuns la 36,2 ani. Astfel, raportul dintre situaţia de la noi şi media UE s-a inversat de la începutul secolului. Atunci, noi aveam o durată de muncă aşteptată a fi de 36 de ani faţă de doar 32,9 ani cât era media europeană.
Acest fenomen s-a produs în pofida faptului că, din 2015, conform unei modificări legislative, limita legală de pensionare a crescut la 65 de ani pentru bărbaţi şi de 63 de ani pentru femei. Mai mult, România este singura ţară membră UE în care durata de muncă a scăzut faţă de anul 2000. Pentru referinţă, menţionăm că perioada estimată a fi de activitate a crescut în aceeaşi perioadă cu 4,1 ani în Bulgaria, 4,3 ani în Slovacia, 6,4 ani în Ungaria, 2,7 ani în Cehia şi 2,4 ani în Polonia. Drept urmare, de pe locul 5 între ţările în care se munceşte cel mai mult ocupat în anul 2000, când ne situam după Danemarca, Suedia, Finlanda şi Marea Britanie, acum ne-am dus aproape de coada continentului, un regres pe contrasens cu toate celelalte ţări europene, arată cursdeguvernare.ro.
În paralel, cele patru state menţionate s-au menţinut pe trend crescător, doar că, între ele s-a intercalat Germania, care a venit puternic din urmă cu un plus de 4,4 ani. Potrivit raportului, în România, scăderea ratei de ocupare a femeilor este mult mai mare în comparaţie cu cea a bărbaţilor. Astfel, dacă bărbaţii au evoluat de la un plus de 1,4 ani în raport cu media UE la un minus modic de -0,9 ani, femeile au trecut dintr-o extremă în alta, plusul remarcabil de 5 ani fiind modificat spre un minus de 3,5 ani.
Presiune pe economie Conform economiştilor, scăderea duratei de viaţă activă a pus o presiune serioasă pe economie având consecinţe în privinţa nivelului de trai, a ratei de sărăcie şi a perspectivelor de avea o pensie decentă pe principiul contributivităţii la fondul de stat. În plus, economiştii consideră că efectele acestui fenomen se vor vedea şi pe termen lung în bugetul public, prin costurile majorate cu protecţia socială, menite să compenseze veniturile mai mici din contribuţiile sociale. „Pentru a ajuta la compensarea acestor costuri mai mari, persoanele vârstnice ar trebui încurajate şi sprijinite să rămână pe piaţa forţei de muncă mai mult timp.