A uita, uitare. Exerciții de strunire a memoriei
Nu avem încotro. Cred că e mai mult decât necesar recursul la memorie. Pentru că se simte un fel de ”tulburare” – condiția mea de mediocru nu mi permite o gamă variată de categorisiri -, în mesajele aruncate cu un fel de disperare pe scena publică. Și, în toate aceste ”fumuri” răspândite de dl Georgescu, se face simțită pregnant, lipsa, sau încețoșarea memoriei, scrie evz.ro.
Despre memorie, Fericitul Augustin spune așa: „Dacă strunesc memoria, se sperie: și dacă a început să se clatine, cu cât o strunesc mai tare, cu atât înlemnește și se împiedică mai mult. Memoria nu ne prezintă ceeace preferăm noi, ci ceeace îi place ei.”
Bunăoară, recentele amenințări pe care dl. Georgescu le aruncă spre dl. Hellwig, (Edi!) fostul director al SRI, cel care a demisionat de bună voie din funcție, mi se par semn de mare tulburare.
Să-l ameninți pe dl Hellwig, când acesta a fost singurul care a denunțat oficial protocoalele SRI-DNA, cel care a curățat instituția de oamenii lui Coldea și a avut o uriașă contribuție în ”eliberarea” României de sub domnia îngrozitoarei doamnei Kovesi, mi se pare, nu numai o sfidare a memoriei, ci și un semn de mare tulburare.
Nici o instituție nu și-a asumat ilegalitatea „protocoalelor SRI-DNA”
Nici o instituție, nici un personaj din fruntea vreunei astfel de instituții, până în ziua de zi, în afară de directorul SRI Hellwig, nu și-a asumat să recunoască public enormitatea și ilegalitatea „protocoalelor SRI-DNA”.
„Dugheana memoriei este cu bună știință mai bine aprovizionată ca cea a născocirilor” – mai spune Sf. Augustin. Și are dreptate: căci tot memoria este cea care ne amintește un discurs, care la vremea lui a produs multă tensiune – cu mult ca dl Georgescu să se fi manifestat în vreun fel anume, pe tema identității naționale, a patriotismului sau tradițiilor:
„Una din provocările prezentului se referă la discuția despre identitate. Despre cine suntem, ca oameni dar și ca popor, și despre cât de mândri suntem în legătură cu identitatea noastră. Nu vreau să vă dau lecții, și vă rog să luați frazele următoare drept gânduri pe care vi le transmite un absolvent de științe politice.
Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale. Pentru că ambele sunt cele care ne diferențiază de societățile în care nu sunt posibile alegerile libere, egalitatea în fața legii, libertățile economice sau libertatea de mișcare pe care astăzi le considerăm firești.
În această lume, naționalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci și un tip de instinct pe care să-l aibă și cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendința greșită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiții.
Ca o părere personală, cred că un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat și de cei care au gândire democratică și echilibrată în statele occidentale, inclusiv in România viitorului”.
Să ne amintim, deci, și să căutăm în memorie: discursul aparține dlui Helwig, și a fost rostit la UBB, în Cluj, cu puțină vreme înainte ca acesta să-și prezinte demisia din funcția de director al SRI.
