Forta de munca necalificata, presiuni crescute pe sistemul de protectie sociala, delincventa, exploatarea minorilor, munca “la negru” – iata doar cateva dintre efectele fenomenului de parasire de catre elevi a sistemului educational.


In anii de dupa 1989, circa 750.000 de copii romani au parasit scoala inainte de incheierea clasei a opta. Recensamantul din 2002 a descoperit ca circa 70.000 de tineri intre 15 si 25 de ani erau analfabeti. Unii dintre ei nu au calcat, de fapt, niciodata intr-o clasa, altii s-au multumit cu doi-trei ani de invatatura, altii au mers ceva mai departe, fara sa obtina insa certificatul de absolvire a cursurilor gimnaziale. Dupa o scurta perioada de scadere la sfarsitul deceniului trecut, rata de abandon scolar a ajuns din nou la cote ingrijoratoare in ultimii ani. Daca se va continua in acest ritm (1,5 spre 2% pe an), jumatate de milion din cele 3,5 milioane de elevi care au fost inscrisi in anul scolar 2005/2006 nu vor reusi sa termine opt clase.

“In opinia mea, deficitul de educatie este cea mai mare problema a Romaniei, mai mare decat coruptia, restructurarea economica sau starea infrastructurii”, crede profesorul universitar Mircea Cosea. El spune ca aceasta criza a educatiei se va vedea, ca impact in economie, peste 10-12 ani si ca, pentru a preintampina efectele negative, sistemul de invatamant ar trebui sa fie obiectivul numarul unu de dezvoltare in urmatorii ani. “Irlanda a facut investitii majore in educatie si uitati unde a ajuns. O populatie bine pregatita este un factor de crestere economica mai important decat resursele naturale sau pozitia geografica”, spune Cosea.

In lipsa unui sistem educational performant, care sa reuseasca sa-i atraga si sa-i tina aproape pe copii si tineri, ne putem astepta ca o parte importanta din forta de munca tanara sa fie necalificata. Lucru care nu va face decat sa scada sansele de succes ale companiilor locale si sa-i indeparteze pe investitorii straini.

si bugetul de stat este direct afectat de fenomenul de parasire in masa a sistemului de invatamant. Asta mai ales ca cei care au abandonat scoala la inceputul anilor ‘90 au acum deja peste 20-25 de ani, iar cei care au facut-o la sfarsitul deceniului trecut sunt si ei, in cea mai mare parte, adulti. Impactul direct este foarte clar: o persoana care de-abia a terminat cateva clase are mai mari sanse sa devina asistata social sau delincventa decat, sa zicem, un absolvent de liceu sau de scoala de ucenici. Fiecare individ care apeleaza, sub o forma sau alta, la banii statului (ajutor social sau de somaj, eventual alocatie de sprijin, plus ajutoarele pentru incalzire) costa in prezent bugetul circa 400 de euro pe an. Daca numai un sfert din cei circa 500.000 de elevi care au abandonat scoala in anii ‘90 se incadreaza in aceasta categorie, rezulta ca lor li se aloca, din vistieria publica, cam 50 de milioane de euro pe an.

Dar bugetul are de suferit si indirect: un individ fara calificare nu va obtine deloc venituri sau va obtine venituri mici si, in concluzie, si impozitele incasate de pe urma lui vor fi scazute. Apoi, si cheltuielile sale vor fi la un nivel scazut, ceea ce inseamna ca o astfel de persoana are sanse mici sa influenteze pozitiv economia. “In cele mai multe cazuri, copiii retrasi de la scoala sunt trimisi la munca, lucru care alimenteaza doua fenomene: cel de exploatare a minorilor si cel de munca “la negru”, spune Cristian Alexandrescu, inspectorul scolar general al Bucurestiului.
Nu in ultimul rand, “banii investiti intr-un astfel de elev in timpul procesului de educatie pot fi considerati, in mare parte, pierduti, daca el nu reuseste sa parcurga un traseu minim in sistemul de invatamant”, crede Alexandrescu. Programul “A doua sansa”, prin care educatia intrerupta la un anumit moment poate fi continuata in sistem accelerat (doi ani intr-unul singur) are printre motivatii si preintampinarea efectelor negative pomenite mai sus.

In opinia mea, deficitul de educatie este cea mai mare problema a Romaniei, mai mare decat coruptia, restructurarea economica sau starea infrastructurii.

Mircea Cosea,

profesor universitar



Unitatile de la sate, cele mai afectate

• 66% din cei care abandoneaza scoala provin din zona rurala


• Mai putin de un sfert din elevii din invatamantul liceal provin din mediul rural


• In anul 2004/2005, rata nationala a abandonului scolar a fost de 1,7% Cele mai inalte niveluri s-au inregistrat in vestul si sudul tarii.


• Pe judete, clasamentul arata astfel: Calarasi (3,2%), Brasov (3%), Ilfov (2,9%), Vrancea (2,7%), Caras-Severin (2,6%), Sibiu (2,4%) si Timis (2,3%)


• Principalele cauze ale abandonului: situatia materiala precara a familiilor, mentalitatea si traditiile (mai ales in randul minoritatii rrome), slaba dotare a scolilor si lipsa de cadre didactice calificate, distanta mare pana la scoala, parasirea tarii impreuna cu familia.