Subiectul majorării alocațiilor pentru copii este încă o bună ocazie de a mai vedea risipa banului public. Sunt de părere că alocațiile copiilor trebuie majorate cu orice preț. Dacă nu ai bani, ca Guvern, trebuie să faci rost. Pentru că alocația copiilor este o sumă de bani ce reprezintă o investiție în viitor.
Priviți tabelul de mai jos. Este luat de pe Camera Deputaților și reprezintă salariile și sporurile (pentru condiții vătămătoare!!) luate de cei care prestează diverse servicii la Cameră. Documentul e din 2018.
Toți, absolut toți, primesc spor pentru condiții vătămătoare. Mulți dintre ei fac muncă de birou. Secretarul General de la Cameră ia spor de condiții vătămătoare în valoare de peste 3000 de lei. Care sunt acele condițiii vătămătoare la Camera Deputaților? Ce ar putea să te vatăme astfel încât să se justifice acordarea unor astfel de sume?
Într-un context în care era vorba despre dacă se cuvine ca statul să dea mai mulți bani copiilor, Violeta Alexandru a declarat: „Resursele publice destinate copiilor trebuie să ajungă chiar la aceştia. Este cunoscută realitatea conform căreia de alocaţiile copiilor (mai) beneficiază şi aparţinătorii/părinţii pentru cu totul alte cheltuieli decât cele necesare creşterii şi dezvoltării copilului. Se mai joacă şi la păcănele”.
Este adevărat că poate sunt cazuri în care alocația copiilor este folosită în scopuri care nu sunt în avantajul lor. Dar asta nu înseamnă că alocațiile nu trebuie majorate.
Dacă plecăm de la premisa că banii de alocații sunt rău folosiți, ar însemna că nu trebuie să-i mai dăm deloc. Și asta nu numai cu alocațiile, ci cu orice ajutor de stat și cu orice ban public. Dacă plecăm de la ideea că nu mărim alocațiile tuturor copiilor pentru că unele (eventual) sunt jucate la păcănele este exact același lucru cu a spune că nu mai plantăm deloc grâu, pentru există posibilitatea ca o parte din el să fie măcinat de neghină.
Aș întreba-o pe doamna ministru unde crede că este mai mare risipa banului public: în alocația care (probabil) se duce la păcănele sau în sporul de condiții vătămătoare luat lunar de cei care nu fac altceva decât să stea la un birou?
Vorbim deseori despre faptul că trebuie făcute investiții în educația copiilor și că singurul fel în care România #sefacebine este dezvoltarea unui sistem de educație performant. Cum putem face asta, atât timp cât statul român spune că nu are bani să le ofere copiilor o sumă lunară un pic mai decentă, dar are bani să arunce cu sporuri inventate pentru condiții închipuite?
Banii pentru alocații sunt bani investiți în viitorul copiilor și, implicit, în viitorul României. Nu este un simplu ajutor de stat. Este o investiție. Chiar dacă sunt părinți care joacă alocațiile la păcănele, în mod sigur, sunt și alți părinți pentru care o alocație mărită înseamnă mai mulți bani în educația și în dezvoltarea copilului.
Și dacă tot vorbim despre risipa banului public, nu cred că alocațiile copiilor ar fi marea problemă. Sunt multe alte cotloane ale aparatului de stat unde se risipesc bani încontinuu. Un exemplu, unul mic, ce e drept, l-am dat mai sus.
Cum ai putea să-i spui unui copil că nu ai bani să-i mărești alocația, dar un bucătar de la Parlament are un spor de condiții vătămătoare cât două alocații de ale lui?
Valentin Vioreanu,
Redactor Șef, capital.ro