Controversata legislaţie privind contribuţiile sociale ale lucrătorilor independenţi va fi modificată. Experţii în taxe cred însă că soluţia corectă ar fi abrogarea acesteia şi redactarea altui act normativ.

Presiunea publică a forţat reprezentanţii Guvernului să cedeze şi să admită că Ordonanţa de urgenţă nr. 58 şi normele ei au unele hibe care trebuie îndreptate. Din păcate, autorităţile văd doar problemele care ţin mai degrabă de formă şi de imagine: aglomeraţiile de la ghişee, reclamaţiile că persoanele fizice autorizate şi cele care au venituri din drepturi de autor şi convenţii civile sunt supuse la cazne administrative şi contabile. Din acest motiv, specialiştii în fiscalitate se aşteaptă ca Ministerul Muncii să facă doar o uşoară cosmetizare a acestei legislaţii, fără să rezolve de fapt gravele probleme de fond ale acestor acte normative.

Aceştia sunt de părere că actualele reglementări ar trebui abrogate şi regândite sub forma unui text clar, coerent şi în acord cu legea fundamentală şi legile sistemelor de pensii, sănătate şi şomaj.

Reprezentanta Societăţii Academice Române, Laura Ştefan, spune că „OUG nr. 58 şi normele sale de aplicare sunt un exemplu clar de reglementare aberantă şi imposibil de aplicat, care sabotează statul de drept. Faptul că această reglementare a putut trece de instanţele de avizare ridică un serios semn de întrebare asupra capacităţii Guvernului“.

Modificarea legislaţiei referitoare la contribuţiile sociale ale PFA este privită cu scepticism. Experţii în fiscalitate cred ar trebui abrogată şi înlocuită cu un text clar şi coerent.

Pentru redactarea normelor de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 58 din 2010, Ministerul Muncii a avut nevoie de două luni. Acum, sub presiune, anunţă că va rezolva inadvertenţele legislative într-o săptămână. Nu doar capacitatea autorităţilor de a rezolva problema într-un timp atât de scurt este pusă la îndoială de specialiştii în fiscalitate, ci chiar posibilitatea de a transforma actualele reglementări în unele coerente, clare, în acord cu celelate legi care vizează sistemele de asigurări publice şi cu însăşi Constituţia.

„Deşi mult mai oportună ar fi abrogarea ordonanţei şi a normelor şi emiterea unei noi ordonanţe care să modifice nu Codul fiscal, ci legea pensiilor, a sănătăţii şi pe cea a şomajului, credem că Ministerul Muncii înclină pentru modificarea actelor normative în vigoare deoarece o abrogare ar însemna ca Guvernul să îşi recunoască public incompetenţa“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert.

Printre numeroşii contestatari ai acestor acte normative se află Societatea Academică Română (SAR) şi Centrul de Resurse Juridice care au cerut abrogarea şi rescrierea lor. „OUG nr. 58/2010 şi normele sale de aplicare sunt un exemplu clar de reglementare aberantă şi imposibil de aplicat, care sabotează statul de drept. Faptul că această reglementare a putut trece de instanţele de avizare ridică un serios semn de întrebare asupra capacităţii Guvernului. Cei care au redactat şi au avizat aceste reglementări trebuie demişi neîntârziat, iar ordonanţa, abrogată“, consideră reprezentanţii SAR.

La rândul său Gabriel Sincu, partner Mazars, afirmă că cea mai elegantă soluţie ar fi suspendarea aplicării acestei legislaţii până la 1 ianuarie 2011.

Hibele legislaţiei

„Până la sfârşitul anului, Guvernul să iniţieze un dialog social pentru identificarea unui număr cât mai mare de probleme şi să propună ajustări. Numai după ce actul normativ va fi digerat de contribuabili, vom putea găsi soluţii la problemele care se ivesc“, consideră acesta. Hibele legislaţiei sunt atât de fond, cât şi de formă.

De la primele rânduri, normele de aplicare contrazic ordonanţa, stabilind obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări pentru beneficiarii de venituri, în vreme ce ordonanţa o atribuie plătitorilor de venituri. De asemenea, prevederile referitoare la stagiul de cotizare pentru pensie au lacune grave. Nu există o corelare cu legile de asigurări de pensii şi şomaj şi, implicit, lipsesc contraprestaţiile, adică posibilitatea plătitorului de a beneficia de pensie sau şomaj.

Totodată, baza de impozitare este diferită pentru fiecare din cele trei tipuri de contribuţii. Din acest motiv, calculul sumelor de plată şi completarea declaraţiilor sunt extrem de complicate. La aceste probleme de fond, se adaugă una de formă: modalitatea de depunere a declaraţiilor pentru cele trei contribuţii în fiecare lună sau mai des, de câte ori se modifică nivelul veniturilor. Dar şi această aberaţie a apărut tot din cauza lipsei de viziune şi înţelegere a activităţilor independente de către Ministerul Muncii, mai exact a faptului că acestea generează venituri întâmplătoare, variabile, care nu se pot supune aceluiaşi regim de impozitare ca veniturile salariale, care sunt constante şi fixe, de la lună la lună.

Există soluţii simple

Specialiştii în fiscalitate spun că, cel puţin, declararea şi plata au soluţii destul de simple. În primul rând, ar trebui să se facă diferenţiat, în funcţie de tipul de venituri. „Spre exemplu, în cazul veniturilor din drepturi de autor, întrucât au o cotă forfetară de cheltuieli deductibile, contribuţiile pot fi calculate, reţinute, declarate şi virate de către plătitorii de venituri“, spune Sorin Istrate.

În schimb, arată acesta, pentru PFA şi pentru profesiile liberale, deoarece au obligaţia determinării impozitului pe venit pe baza datelor din contabilitate, înregis­trând venituri şi cheltuieli care de regulă variază de la o lună la alta, poate fi stabilit un sistem de declarare şi plată a contribuţiei pentru pensii şi a celei pentru somaj similar cu cel aplicat acum pentru plata contribuţiilor de sănătate. „Astfel, aceste persoane pot achita anticipat, in cursul anului, contribuţiile calculate la veniturile estimate din declaratiile de venit estimat, urmând să facă regularizarea după depunerea declaraţiilor anuale de venit“, explică Istrate.

Modificări ar trebui aduse şi articolelor mult prea vagi din ordonanţă prin care este permisă recalificarea  activităţilor independente în unele dependente în baza unor criterii arbitrare, lăsate la decizia inspectorilor fiscali. Însă, nici experţii în fiscalitate, nici persoanele vizate nu au aşteptări prea mari de la Ministerul Muncii. Dimpotrivă, cred că modificarea legislaţiei va fi doar o banală cosmetizare.

În formularea actuală, legea creşte nepermis discreţia administrativă. Ordonanţa se contrazice flagrant cu normele, fiind, de fapt, neimplementabilă.
Laura Ştefan, reprezentant SAR