O decizie de natura sa tempereze abuzurile organelor de control ale Ministerului Finantelor a bucurat, pentru scurt timp, investitorii. Curtea Constitutionala a hotarit, la finele anului trecut, declararea ca neconstitutionale a sase articole din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea contestatiilor firmelor impotriva actelor de control ale ministerului. Guvernul Rominiei a venit, dupa patru luni de zile, si a anihilat, i parte, avantajele corectului tratament pe care fiscul era constrins sa-l aplice agentilor economici.
Lovitura data fiscului i momentul respectiv a avut ca prima consecinta, simplificarea cailor de atac a actelor de control ale Finantelor. Firmele puteau contesta amenzile direct i cadrul instantelor de contencios administrativ, la curtile de apel i a caror raza isi desfasoara activitatea. Procedura se scurta astfel i mod simtitor. Economie de timp si bani. Apoi, se anulau taxele de timbru platibile de catre cei ce dadeau i judecata fiscul. Aparea si posibilitatea de ocolire a amenzilor iainte ca Justitia sa se pronunte asupra legalitatii rezultatelor actelor de control.
Victorie de scurta durata
Toate cele de mai sus au „functionat” pina la aparitia OUG nr. 13/ 2001. Abrogind Legea nr. 105/1997, ordonanta preia, doar partial, punctul de vedere al Curtii Constitutionale: contestatiile se scutesc la plata taxei de timbru. Taxele platite pentru contestatiile nesolutionate, iregistrate icepind cu data de 27 decembrie 2000, se restituie la cerere. Cel mai important punct din decizia Curtii Constitutionale a „scapat” isa Executivului. Este vorba despre asigurarea termenului rezonabil pentru judecarea cauzelor. Repetind traseul impus reclamantilor actelor de control ale fiscului de catre Legea nr. 105/1997, noua ordonanta se face vinovata de icalcarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului, pe care Rominia este obligata sa o respecte, conform Constitutiei. in plus, prevederile conventiei prevaleaza i raport cu dreptul intern.
in continuare, termenele pe care agentii economici le au pentru depunerea contestatiilor, obiectiunilor si plingerilor sunt de prescriptie. Nu la fel stau lucrurile cu pretentiile impuse functionarilor fiscului. Termenele de solutionare de catre organele Ministerului Finantelor sunt de recomandare, depasirea lor nefiind sanctionata. Cu alte cuvinte, daca agentul economic nu depune contestatia i termen de 15 zile de la aplicarea amenzii, nu o mai depune niciodata. in schimb, itirzierile ministerului nu fac gaura i cer. Consecinte: prescrierea eventualelor actiuni i justitie impotriva fiscului si rularea, ani de zile, a unor sume icasate necuvenit. Pentru ca nu trebuie uitat ca fiscul, i majoritatea covirsitoare a cazurilor, cu concursul prevederii legale privind executarea imediata a creantelor bugetare, icaseaza amenzile si pe urma sta de vorba. Pina la lamurirea situatiei si returnarea banilor agentului economic nedreptatit, pot trece ani. Timp i care banul produce. Nu pentru el, ci pentru stat.
Ce urmeaza? Atacarea ordonantei la Curtea Constitutionala si obligarea statului sa respecte dreptul la aparare al investitorilor.