Semnalată recent de revista Capital, interpretarea abuzivă a legii de către ANAF, care îşi face planul de încasări aplicând nejustificat penalizări firmelor pentru importuri de software pe suporturi informatice, este contestată şi de reprezentanţii Deloitte Tax.

 

Mihai Petre, Manager Servicii Vamale si Accize, Deloitte Tax Romania, argumentează de ce, contrar opiniei ANAF, consultanţii firmei sale consideră ca nu se datoreaza TVA pentru importul de software efectuat înainte de 23 Aprilie 2006:

 

„Una din problemele frecvent întâlnite în acţiunile de control ale autorităţilor vamale şi intens mediatizate în ultimul timp este importul de date/instrucţiuni (de exemplu diverse programe informatice) pe suporturi informatice efectuate înainte de 23 Aprilie 2006, pentru care s-a plătit TVA în vamă doar pentru suportul informatic (CD, DVD, etc.), nu şi pentru datele aflate pe acest suport. În prezent, organele de control vamal efectuează ample acţiuni de control la agenţii economici care au realizat astfel de operaţiuni înainte de 23 Aprilie 2006, stabilind TVA suplimentar, majorări de întarziere şi penalităţi aferente acestor date/instrucţiuni. 

 

La baza acestor controale se află prevederile unei decizii a Comisiei Fiscale Centrale, conform căreia „importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată”. Deşi publicată în Monitorul Oficial în 29 decembrie 2006, autorităţile vamale consideră că prevederile ei au caracter de clarificare şi produc efecte şi pentru trecut. 

 

În opinia noastră, această decizie nu afectează importurile de software efectuate înainte de 23 Aprilie 2006, deoarece baza de calcul a TVA, conform reglementărilor fiscale în vigoare de-a lungul timpului (Codul Fiscal, Legea 345/2002, OUG 17/2000) era valoarea în vamă calculată conform Codului Vamal. În perioada 1 iulie 1998 – 23 Aprilie 2006, valoarea în vamă nu includea valoarea datelor/instrucţiunilor aflate pe suporturi informatice, conform tratamentului alternativ permis de Comitetul Tehnic de Evaluare în Vama din cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor, organizaţie din care făcea parte şi România în acea perioadă.

 

Prin Decizia 368/1998, autorităţile vamale din România au publicat integral textul Deciziei 4.1 adoptată de Comitetul Tehnic de Evaluare în Vamă fără a menţiona explicit dacă acceptă sau nu tratamentul alternativ permis de acesta şi dacă au notificat sau nu intenţia României Comitetului Tehnic. Practica adoptată de autorităţile vamale ulterior publicării acestei decizii a fost însa de a permite utilizarea tratamentului alternativ, respectiv ca valoarea în vamă să fie dată doar de valoarea suportului informatic (CD, DVD, etc.), nu şi de datele/instrucţiunile aflate pe un astfel de suport. 

 

În aceste condiţii, considerăm că importurile efectuate până la data abrogării Deciziei 368/1998 (23 Aprilie 2006) au fost corect tratate de către agenţii economici care au considerat că nu trebuie incluse în valoarea în vamă valoarea datelor/instrucţiunilor aflate pe suporturi informatice. 

 

Menirea Comisiei Fiscale Centrale şi, implicit, a deciziilor date de aceasta este aceea de a da soluţii unitare de aplicare a legislaţiei fiscale existente şi nu tratamente derogatorii.  Acesta este motivul şi condiţia esenţială pentru care legiuitorul a permis ca aceste decizii să aibă efect şi pentru trecut. 

 

DETALII:
Citeşte şi Fiscul îşi face planul de încasări cu penalizări abuzive impuse firmelor