piata o cota fixa de 0,5% din fondul de salarii ca reprezentand contributia obligatorie pentru constitutirea Fondului initial de asigurare si a modificat pe ici pe colo Legea nr. 346/2002. Pe ultima suta de metri, a reusit sa scoata niste norme si un mod de calcul al contributiei. Este vorba de Ordinul nr. 848/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv de HG nr. 2.269/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de calcul al contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale. La acestea, vom adauga si actul normativ de modificare a Legii, si anume OUG nr. 129/2004.Nici un motiv de bucurie pentru angajatori. Ca de atatea alte ori, ei sunt pusi in situatia de a se conforma unor prevederi legale „la minut”, ceea ce prespune din partea lor un efort suplimentar. Din tot volumul de informatie pe care trebuie sa-l proceseze in timp record, acestia trebuie sa se concentreze asupra a patru probleme:
– obligatiile declarative
– procedura de calcul al contributiei
– procedura de plata a contributiei
– sanctiunile
Din punct de vedere declarativ, instructiunile se regasesc in Ordinul nr. 848/2004. Declaratia pe proprie raspundere presupune enumerarea activitatilor desfasurate de catre o societate (codul CAEN al fiecareia) si, aferent fiecarei activitati, numarul de angajati alocati.O prima dilema: daca o societate are angajati care sunt alocati mai multor tipuri de activitati? Spre exemplu, o firma desfasoara activitati de comert cu amanuntul si activitati de constructii. Personalul administrativ serveste, foarte probabil, ambele categorii de activitati. Ce e de facut? „Impart” angajatul, si dupa ce criterii? Sau il trec acolo unde ii convine mai mult (la tipul de activitate care presupune plata unei contributii mai mici)?Codul de procedura fiscala spune altcevaModul in care sunt repartizati angajatii pe tipuri de activitati se reflecta si in tariful de risc care va fi aplicat asupra fondului de salarii. Tariful de risc depinde de clasa de risc. Aceasta, la randul ei, este stabilita de catre asigurator (CNPAS) si corespunde activitatii principale, adica activitatea cu cel mai mare numar de angajati.In afara informatiilor precizate mai sus, angajatorul este obligat sa dea si o serie de informatii statistice referitoare la accidentele de munca si/sau bolile profesionale aparute intr-un interval de timp de trei ani (2002-2004). Aici, legiuitorul da dovada de o inconsecventa care pune sub semnul intrebarii modul in care au fost determinate clasele si tarifele de risc precizate in HG nr. 2.269/2004.Astfel, in HG nr. 2.269 se precizeaza ca tarifele de risc au fost stabilite in baza informatiilor statistice aferente perioadei 2001-2003. Or, daca este asa, de ce sunt solicitate din nou informatii statistice aferente anilor 2002 si 2003, daca ele exista deja? In definitiv, de ce sunt solicitate informatii statistice de la angajatori, in conditiile in care declararea accidentelor de munca si a bolilor profesionale este obligatorie si se presupune ca exista un sistem bine pus la punct care sa permita prelucrarea acestor informatii? Sau nu e asa? Ce-ar fi sa aflam ca nu exista evidenta, nu exista sistem, nu exista decat o mare brambureala si, in consecinta, niste tarife de risc stabilite „dupa ureche”? Dar, ca de obicei, angajatorul plateste. El trebuie sa faca, inca o data, alte raportari, care sa compenseze cumva comoditatea si ineficienta institutiilor abilitate.De bine de rau, tarifele exista. CNPAS are obligatia ca, pana la 31 ianuarie, sa notifice angajatorii in legatura cu tariful de risc aplicabil. Se presupune ca notificarea se va face in baza Declaratiei pe proprie raspundere a angajatorului. Dar, surpriza! Termenul limita de depunere a declaratiei este de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a normelor (07 ianuarie 2005). Ceea ce inseamna ca se depaseste termenul de 31 ianuarie, obligatoriu pentru CNPAS. Intrebarea este: ce tarif va notifica CNPAS angajatorilor in situatia in care nu este in posesia Declaratiei pe proprie raspundere? Si o alta intrebare: ce vor face angajatorii in situatia in care nu vor fi notificati in timp util, astfel incat sa poata face calculul contributiei? Sa presupunem insa ca sunteti norocosi. Ati primit la timp tariful de risc, ati calculat contributia, va ganditi ca ar fi bine sa o si platiti. Deoarece contributia este inclusa in bugetul general consolidat, ea va fi declarata si achitata pana in data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale. Exista insa o prevedere in HG nr. 2269/2004 care ne pune pe ganduri. Astfel, „in cazul in care plata contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale nu s-a efectuat pana la termenul prevazut la art. 10, cheltuielile pentru prestatiile si serviciile de asigurare prevazute de lege si efectuate de catre asigurator se recupereaza de la angajator”. Ce sa intelegem de aici? Ca plata contributiei este optionala? Da de unde! Ca doar exista un cod de procedura fiscala care spune cu totul altceva! Ceea ce nu poate sa insemne decat ca, in cazul unei intarzieri la plata, nu numai ca vor fi platite dobanzile si penalitatile de intarziere prevazute de lege, dar vor fi suportate si cheltuielile efectuate de asigurator in cazul unui accident de munca/boala profesionala. Este de presupus ca legiuitorul se refera doar la acele cheltuieli efectuate de catre asigurator in intervalul de timp in care contributia nu a fost platita conform legii, si nu la toate cheltuielile efectuate, indiferent de perioada. Cu toate acestea, nu ar fi stricat sa existe mai multa claritate in textul actului normativ.

ce amenzi se aplica
Legea nr. 346/2002 prevede amenzi cuprinse intre doua si cinci milioane de lei in urmatoarele situatii:
· nedepunerea la termen a declaratiei pe proprie raspundere
· nerespectarea obligatiei de comunicare a informatiilor care fac obiectul declaratiei pe proprie raspundere si a celor legate de accidentele de munca
· refuzul de a furniza informatii privind riscurile de la locurile de munca
· nerespectarea prevederilor privind baza de calcul al contributiei
· furnizarea de informatii eronate la stabilirea contributiilor datorate sau a prestatiilor cuvenite, daca fapta nu este savarsita cu intentie
· neplata contributiei sau nedeclararea accidentului de munca/bolii profesionale.