Intre 18 si 19 februarie, cu ocazia „Conferintei ministeriale europene pentru o Europa fara tutun” desfasurata sub egida Organizatiei Mondiale a Sanatatii, la Varsovia s-au intalnit ministrii sanatatii si inalti reprezentanti din 51 de state. Cele mai importante probleme aflate pe ordinea de zi au fost noile masuri de reducere a consumului de tutun, elaborarea unui tratat antitutun si incercarea de a gasi o pozitie comuna inaintea celei de-a patra Conventii cadru privind controlul consumului de tutun. De asemenea, a fost prezentat un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii care arata, printre altele, ca:
· Produsele din tutun sunt responsabile pentru 1,2 milioane de decese pe an, existand riscul ca numarul acestora sa ajunga pana in anul 2020 la doua milioane in fiecare an.
· Anumite state europene nu au un control suficient de ferm asupra publicitatii la produsele din tutun si, de asemenea, nu restrictioneaza vanzarea de tigari catre minori.
· A crescut consumul de tigari in randul populatiei feminine tinere, mai ales in estul Europei (25,5% din tinerele cu varsta intre 15 si 16 ani, si 28,3% dintre cele cu varste intre 16 si 17 ani sunt fumatoare).
Concluzia raportului este aceea ca o eficientizare a aplicarii masurilor antitutun existente s-ar putea concretiza, daca toate acestea ar face parte dintr-un program coerent care ar trebui sa cuprinda taxe mai mari la produsele din tutun (accize), educatie si terapie specializata.
La sfarsitul conferintei a fost adoptata o Declaratie care stabilea sprijinul statelor membre ale UE pentru conventia cadru si urmatorul Plan de actiune european, precum si pentru cooperarea intersectoriala si interguvernamentala in controlul consumului de tutun. In timp ce anul 2002 se prefigura drept unul al luptei impotriva consumului de tigari, la nivel mondial, sfarsitul anului 2001 aducea in Romania o serie de controverse legate de aplicarea articolului 10 din OUG nr. 186/2001 privind facilitatile acordate producatorilor interni de tigarete. Acest articol prevedea o reducere cu 40% a accizelor pentru producatorii de tigari care utilizau anual cel putin 5.000 de tone de tutun din productia interna. Productia autohtona de tutun este de aproximativ 7-8.000 de tone pe an, din care cea mai mare parte este procesata de Societatea Nationala Tutunul Romanesc (SNTR). Dupa intrarea in vigoare a prevederilor prezentate mai sus, SNTR a lansat un program de facilitati pentru cultivatorii de tutun autohtoni.
Problemele au inceput sa apara in momentul in care reprezentantii celor mai mari companii multinationale care opereaza in industria tutunului in Romania – British American Tobacco, JapanTobacco International, Philip Morris si Papastratos – au anuntat, pentru a doua oara in mai putin de doi ani (prima data in martie 2001), posibila retragere de pe piata romaneasca. Aceste companii au investit in Romania peste 240 mil. USD si au creat, de asemenea, peste 3.000 de locuri de munca. In cursul anului 2000 au virat la bugetul statului roman circa 4.200 mld. lei reprezentand accize si TVA, in timp ce SNTR a continuat sa nu-si onoreze obligatiile bugetare, desi aceste sume restante au fost reesalonate la plata de mai multe ori.
Pe de alta parte, nemultumiri cu privire la modul de aplicare a prevederilor OUG nr. 186/2001 au manifestat si reprezentantii UE, care considerau ca articolul 10 nu facea altceva decat sa deschida calea spre o concurenta neloiala.
Este bine cunoscut faptul ca, in timpul negocierilor de aderare la UE, Romania a cerut ca, in cazul Capitolului 10 „Impozitarea”, din acquis-ul comunitar, sa i se accepte anumite perioade de tranzitie pentru introducerea treptata in legislatia romaneasca a tuturor prevederilor comunitare in domeniu. Diferentele care persista intre legislatia romana si cea comunitara in domeniul accizelor se refera in special la nivelul minim al cotelor prevazute in legislatia din UE. In cadrul UE nu s-au acordat facilitati fiscale in cazul producatorilor de tutun autohtoni.
Dupa decembrie 1989, in Romania regimul accizelor a fost stabilit prin Legea nr. 42/1993, conform careia accizele se calculau in principal in baza sistemului ad-valorem, prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. La tigarete, acciza se calcula in suma fixa pe unitatea de masura. Din cauza unor aspecte negative aparute ca urmare a utilizarii sistemului ad-valorem, prin OG nr. 82/1997 s-a trecut la calcularea accizelor pe baza unei sume fixe stabilite pe unitatea de masura si exprimata in ECU. Acest sistem a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Desi a reprezentat un pas important in directia armonizarii legislatiei fiscale romanesti cu cea din UE, sistemul de accize stabilit in ECU a creat anumite dificultati in aplicarea lui si, de asemenea, nu a putut contracara extinderea evaziunii fiscale. De aceea, de la 1 ianuarie 1999, s-a trecut la stabilirea de accize in lei pentru unitatea de masura si actualizarea trimestriala, prin ordin al ministrului finantelor, a nivelului accizelor stabilite in lei, in functie de evolutia inflatiei si a cursului de schimb valutar.
De la data de 1 ianuarie 2002 a intrat in vigoare OUG nr. 158/2001 privind regimul accizelor. Acest act normativ, pe langa prevederile propriu-zise de impozitare prin accize, contine si o serie de obligatii ale agentilor economici platitori.
Dupa cum am vazut, ultimii zece ani au reprezentat si pentru sistemul legislativ referitor la accize o serie de modificari care, de multe ori, nu contineau toate elementele necesare unui cadru de aplicare unitar sau lasau loc la interpretari. Pentru comparatie, as dori sa prezint cazul Cehiei, stat cu mari sanse de aderare la UE in 2004, care si-a reglementat de accizare prin Legea nr. 587/1992, emisa de Consiliul National Ceh. Legea descrie in detaliu modul de accizare a produselor si metodele de rambursare a acestei taxe catre persoanele care se bucura de privilegii si imunitati conform acordurilor internationale la care Cehia este semnatara.