Echipele formate din doi oameni au avut un efect devastator, nu doar asupra celor 185 de oameni pe care i-au ucis în decurs de şapte luni, dar şi asupra restului inamicilor.
„Lunetiştii s-au dezvoltat în tăcere într-una dintre cele mai eficiente arme în războaiele din Irak şi Afganistan. Perfecţionarea tehnologiei şi a antrenamentelor i-au făcut mai mortali decât în oricare altă generaţie. Acurateţea loviturii minimizează victimele colaterale şi sunt adeseori mai eficienţi decât dronele la colectarea informaţiilor secrete“, spune Jim Michaels, de la USA Today.
Numai în ultimii nouă ani, numărul studenţilor de la Ft. Benning Sniper School a crescut de la 163 la 570 de soldaţi. Lunetiştii din armata de astăzi sunt echipaţi cu dispozitive manevrate manual care redau diferite condiţii atmosferice ce afectează raza de acţiune a glontelui. Alături de radarele de precizie şi designul avansat al armei, lunetiştii au devenit devastatori.
Un lunetist bun poate lovi o ţintă umană de la o distanţă mai mare de 1,6 kilometri sau 0,8 kilometri pe timp de noapte. Michaels menţionează în analiza sa că la negocierile din 2004 cu insurgenţii prima lor revendicare a fost retragerea echipelor de lunetişti.
„Nu erau îngrijoraţi de tancuri sau de batalioanele care erau acolo. Vroiau doar retragerea lunetiştilor“, spune colonelul Tim Armstrong.
SURSA: Business Insider
