Având în vedere presiunile la care va fi supus din toate părţile, de la FMI la sindicate şi de la mediul de afaceri la colegii de partid, liderul PDL îşi asumă un rol de sacrificiu în fruntea noului guvern.
Emil Boc are mari şanse să rămână premier pentru următorii trei ani. Mandatul lui nu va fi deloc uşor, iar la final s-ar putea dovedi că actualul şi viitorul prim-ministru şi-a erodat atât de mult popularitatea încât, după modelul lui Victor Ciorbea ori Radu Vasile, şi-a compromis definitiv cariera politică.
Prima provocare pentru noul (sau nu tocmai noul) cabinet va fi deblocarea finanţării externe. „Dacă România îşi va îndeplini obligaţiile, pe 17 februarie putem primi simultan tranşa a treia şi a patra, adică un total de 2,3 miliarde de euro“, a spus preşedintele Traian Băsescu. Doar că, până atunci, trebuie îndeplinite o serie de proceduri – elaborarea bugetului, depunerea lui în Parlament şi aprobarea acestuia până pe 16 ianuarie. Rămâne de văzut cât de repede vor reuşi să se mişte instituţiile implicate.
Cabinetul va mai trebui să îndeplinească, în 2010, o serie de angajamente legislative luate faţă de FMI şi să se încadreze într-un deficit bugetar maxim de 5,9%. Cel mai probabil, acest lucru nu va fi posibil fără reducerea aparatului bugetar, dar va reuşi să depăşească Emil Boc puternica opoziţie a sindicatelor? Iar necunoscutele nu se opresc aici. Sunt numeroase voci care pun sub semnul îndoielii independenţa premierului în raport cu Palatul Cotroceni, sugerându-se că preşedintele şi consilierii acestuia vor influenţa puternic politicile Executivului.
Lecţii din mandatul trecut
Numirea unui premier demis prin moţiune de cenzură în octombrie a stârnit numeroase discuţii. „În realitate, persoana nu prea contează. Cam oricine este binevenit, având în vedere că instituţiile internaţionale nu au interlocutor“, crede Matei Păun, managing partner al băncii de investiţii BAC Investment.
„De fapt, problema nu este persoana propusă, ci măsurile pe care le va lua“, spune, la rândul său, Dragoş Pîslaru, manager general al GEA Strategy & Consulting. El admite că noul executiv va fi în mare parte condiţionat de FMI şi că nu poate veni cu măsuri revoluţionare. „Totuşi, sunt unele lecţii pe care sper că Emil Boc le-a învăţat din mandatul trecut, cum ar fi necesitatea restrângerii numărului de ministere sau flexibilizarea procesului de decizie“, afirmă acesta.
Dar cea mai mare provocare este, în opinia lui Dragoş Pîslaru, crearea unei strategii de dezvoltare competitivă a României. „Programul FMI te ajută să rămâi la suprafaţă, însă nu trebuie să aşteptăm să treacă criza, ci să fim proactivi“, explică el.
Listă de aşteptare la nivel micro
Şi oamenii de afaceri au numeroase doleanţe, în marea lor majoritate punctuale, vizavi de cabinetul Boc 3. „De exemplu, vrem să vedem un buget multianual, mai ales că această din urmă condiţie este esenţială pentru adoptarea euro peste cinci-şase ani. Apoi, vrem să ştim ce se întâmplă cu legea responsabilităţii fiscale sau cu impozitul forfetar“, arată Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România. Pârvan mai spune că antreprenorii ar vrea eliminată legea prin care declaraţiile fiscale ale companiilor trebuie certificate obligatoriu de un consultant fiscal sau ar vrea rezolvată problema de la Registrul Comerţului Bucureşti.
Businessmanii ar mai vrea să înţeleagă de ce Ministerul Transporturilor nu reuşeşte o absorbţie mai bună a fondurilor europene, ce poziţie va avea noul guvern în faţa solicitărilor distribuitorilor de gaze naturale de creştere a tarifelor sau ce iniţiative benefice va avea Executivul în domeniul ecologiei sau al energiilor regenerabile. „Oricum, noi suntem optimişti. Mediul de afaceri va rezista şi dacă toate aceste probleme nu vor fi rezolvate“, afirmă Pârvan. Mai în glumă, mai în serios, el spune că, în cel mai rău caz, firmele îşi vor muta sediul în Cipru sau în Bulgaria.
1,3% ar putea fi creşterea economică în 2010. Ieşirea din recesiune poate constitui un ajutor fundamental în îndeplinirea condiţiilor impuse de FMI
