"În viața mea nu aș fi crezut că aș putea fi atât de leneș cum sunt aici", spunea Ludwig van Beethoven despre perioada pe care a petrecut-o la Baden bei Wien, un orășel aflat la 26 de kilometri de Viena, faimos pentru turismul balnear de mai bine de 200 de ani.
Cunoscut drept „rezidența imperială de vară“, deoarece curtea împăratului Franz Iosef își petrecea sezonul estival aici – împăratul aprecia efectul revigorant al izvoarelor vindecătoare – Baden a devenit în timp orașul „aurului galben“, baza fiind băile sulfuroase, împachetările, terapiile subacvatice etc. Peste patru milioane de litri de apă termală izvorăsc din 14 izvoare sulfuroase naturale, iar austriecii le exploatează la maximum, pentru a atrage turiștii din Europa.
Pentru o zi întreagă la termele romane, așa-zisele băi publice, un turist plătește 15-17 euro, iar dacă optează și pentru cazarea la hotelul conectat direct la acestea tariful pentru camera dublă este de 77 de euro pe noapte. Oferta austriecilor pentru o săptămână urcă aproape de 500 de euro. Ce-i drept, cazarea la alte hoteluri poate reduce costul la 300-400 de euro. Iar Baden este doar una dintre stațiunile balneare din Austria, ţară ce atrage anual 3,5 milioane de persoane pentru turism de wellness. Care e situaţia în România?
Ce-am fost și ce-am ajuns
„Cea mai frumoasă stațiune de pe continent“, spunea despre Băile Herculane acelaşi Franz Iosef, care alături de alte capete încoronate vizita frecvent staţiunea de pe Valea Cernei, la vremea respectivă parte a Imperiului Austro-ungar. Amprenta austriacă se vede și astăzi la Herculane, stațiune a cărei origine se regăsește în urmă cu aproape două milenii, prima menţionare fiind în anul 153.
Faima Herculanelor se datorează aerului puternic ionizat, benefic pentru refacerea organismului. Astăzi, turiştii au la dispoziție pachete pentru o săptămână – care includ cazare, masă și proceduri – în valoare de 575 de lei (aproximativ 135 de euro), adică de trei ori mai ieftin decât în Austria. Totuși, stațiunea atrage anual doar câteva zeci de mii de turiști, iar încasările sunt nesemnificative. Şi restul de 33 de stațiuni balneare româneşti au aceeaşi problemă – încasări foarte reduse. Potrivit unei estimări Capital, turiștii lasă anual circa 30-40 de milioane de euro în stațiunile balneare locale, comparativ cu 1,15 miliarde de euro, încasările austriece din turismul balnear.
Avem cu ce
Pentru România, potențial ar exista, însă lipsa investițiilor în unitățile de cazare și bazele de tratament din stațiuni (majoritatea hotelurilor sunt de două și trei stele, segmentul superior fiind aproape inexistent) îi determină chiar şi pe români să se orienteze către băile ungurești sau austriece. „Cea mai mare șansă pe care turismul românesc o are este sectorul balneo“, consideră președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), Mohamed Murad.
„Turismul balnear poate să devină punctul principal, iar oamenii de afaceri vor investi când vor considera că există un cadru legislativ pus la punct și atractiv, cu mai multe avantaje față de țările concurente din zonă“, adaugă acesta. Câteva semne de revenire au apărut deja. Unele hoteluri din staţiunile balneare, printre care și Domogled din Băile Herculane, au început modernizarea pentru a atrage mai mulți turiști. Pe întregul an, s-a înregistrat o ușoară creștere a vânzărilor de pachete turistice balneare, dar și un plus de 16,5% de turiști străini față de anul 2010. Cei mai mulți provin din Germania, Franța și Israel.
490 lei este valoarea unui pachet balnear prin programul „O săptămână de refacere în stațiunile balneare“, ce include 6 nopți de cazare, în regim demipensiune, 2 ședințe de tratament pe zi și o consultație medicală.
