Preferă weekendurile cu vreme bună, au obligatoriu nevoie de garaj și sunt greu de găsit. Mașinile de epocă sunt la fel de valoroase ca aurul. „Colecționarii știu de ce“.
În urmă cu zece ani, Ovidiu Ionescu, de profesie inginer, a decis să înceapă un business ușor atipic pentru România: restaurarea de mașini vechi. Atipic pentru că, la vremea aceea, nu exista o piață – nu erau atestate nici măcar 100 de mașini de epocă. Iar din punctul ăsta de vedere, țara noastră se afla cu mulți ani în urma altor țări. Dorința lui a venit mai mult dintr-o pasiune de a transforma o „epavă“ într-o bijuterie. A început timid, cu câteva automobile „șlefuite“ pentru prieteni, și a ajuns acum să aibă solicitări din partea unor „personalități“ din mai multe domenii – oameni de afaceri, sportivi, străini. Se ferește să dea nume, discreția fiind un element esențial în acest business. „Sunt persoane care au descoperit bucuria de a conduce un automobil docil, în cele mai multe cazuri, care nu te cenzurează ca șofer“, face el o scurtă descriere a celor care au trecut pe la Oldtimer Studio, atelierul din Balotești, unde Ionescu lucrează cot la cot cu „meșterii“ săi. Altfel numărul mașinilor restaurate de el nu ar fi ajuns la 70, cele mai multe produse în perioada 1917 – 1975.
Iar pentru anul acesta ambițiile sunt mari: „se șlefuiește“ de zor la alte 16 automobile, printre ele aflându-se și un Rolls Royce Silver Cloud 2, un Mercedes 190 SL, un Lamborghini 400, un Cadillac 1948, un Bentley MK6, dar și o mașină românească: ARO 241.
De unde pornește pasiunea oamenilor pentru mașini vechi? Dincolo de faptul că valoarea lor crește repede și sigur, cei mai mulți sunt nostalgici, sensibili la mirosul materialului și atenți la detaliile interiorului: lemn, piele, culori. „Această mișcare a prins la noi începând cu anul 2000, dar nu a avut un ritm alert, cu excepția ultimului an, când au fost atestate 300 de mașini de epocă, numărul lor ajungând în prezent la 800“, spune Cristian Stoian, vicepreședintele Retromobil. Mai mult, 2010 a fost anul în care valoarea unor mașini de epocă s-a dublat, demonstrând că investițiile în mașini retro sunt la fel de sigure ca acelea în artă sau în aur. „Vehicule care în urmă cu un an erau 100.000 euro, acum sunt 200.000 euro. Mă refer la anumite modele: Jaguar, Lamborghini, Ferrari, Porsche“, enumeră Stoian câteva dintre modelele cele mai valoroase. De altfel, cele mai scumpe mașini se licitează în străinătate, unde valoarea lor poate depăși ușor un milion de euro. O știe foarte bine și omul de afaceri Marius Cristescu, care deține, împreună cu fratele să Emil, Grupul Bega. Acesta este proprietarul unei colecții de șapte mașini de epocă. Spune că toate au fost cumpărate la licitațiile organizate în afara țării, cea mai scumpă fiind un Ford T din 1934. „Am această pasiune din copilărie, iar prima mașină am cumpărat-o acum zece ani: un Jeep Willys“, punctează el.
Un alt om de afaceri, Elan Schwartzenberg, proprietarul Realitatea TV, are o colecție de circa 14 mașini, printre care și un IMS care a aparținut lui Nicu Ceaușescu, dar și un Ford Mustang, un Volvo și un Mercedes. Acesta se află printre marii colecționari din România, alături de Laurențiu Stratulat, proprietarul distribuitorului farma Relad, care are o colecție de aproximativ 30 de mașini, și Ion Țiriac, cu peste 20 de mașini de epocă. Un colecționar discret este și Regele Mihai, despre care Cristian Stoian spune că are șase mașini „istorice“ din Al Doilea Război Mondial, cele mai multe fiind restaurate în propriul său atelier din Elveția. Dar sunt și oameni de afaceri care au devenit pasionați relativ recent, semn că „piața“ despre care vorbea Stoian începe să crească. Ionuț Negoiță (37 de ani), coproprietar al Rin Group, a cumpărat prima mașină în urmă cu doi ani. Un Morgan pe care a dat câteva zeci de mii de euro. „Cred că această pasiune pentru mașinile vechi vine odată cu trecerea anilor. Când suntem tineri, ne dorim mașini puternice, apoi mașini de familie. În ceea ce mă privește, e posibil ca mai târziu să fac o pasiune și mai mare pentru mașinile vechi“, spune Negoiță.
Obrazul fin cu cheltuială se ține
Un amănunt deloc de neglijat: cei mai mulți colecționari vin din rândul oamenilor de afaceri care, de-a lungul anilor, au clădit o adevărată avere. Mai ales că nu este suficient să cumperi o mașină și apoi să o restaurezi. „Bunicuța“ trebuie întreținută anual cu mii de euro, în multe cazuri. „Dacă este parcată în propriul garaj și funcționează numai în weekend, sumele nu depășesc câteva sute de euro. În funcție de kilometrii parcurși într-un an, sumele ajung la câteva mii de euro“, mai spune Ovidiu Ionescu. Cu mențiunea obligatorie că proprietarii lor preferă să le scoată la plimbare doar în weekendurile cu vreme bună.
În câteva cuvinte, ce înseamnă restaurarea unui automobil retro? „Este un proces laborios, întins pe unul-doi ani, care depinde în special de automobil, de starea și gradul său de complexitate – nu putem compara timpul necesar restaurării unui ARO cu al unui Mercedes, chiar din perioade diferite“, mai spune Ovidiu Ionescu de la Oldtimer. În cifre, pentru restaurarea completă a unui automobil un proprietar poate să plătească între 10.000 și 50.000 euro. În afară de prețul de achiziție al ”epavei”, care pornește de la 500 euro și poate ajunge la jumătate de milion de euro. Că nu degeaba este un hobby al bogaţilor.