În România, speranţa de viaţă este doar cu câţiva ani mai mare decât vârsta de pensionare. Deşi ani la rând sindicatele au cerut cu insistenţă scăderea vârstelor de pensionare, acest lucru nu s-a întâmplat.
În România, speranța de viață la naștere în 1900 era de doar 36,4 ani.Secolul al XX-lea a fost martorul unui progres imens, în 1974-1975 aceasta ajungând la 69,3 ani. În anul 2011, speranța medie de viață era de 73,98 de ani (70,5 ani în cazul bărbaților și 77,6 ani în cel al femeilor).
Deşi partidul de guvernmânt promite dublarea pensiilor, foarte puţini vor fi aceia care vor beneficia de bani. La 31 martie 2017, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în România, numărul pensionarilor a ajuns la 5,234 milioane, în timp ce numărul salariaţilor din economie se ridica la 4,824 milioane de persoane, potrivit Ministerului Muncii. De aici se poate observa că un salariat contribuie lună de lună la bugetul asigurărilor sociale pentru a susţine 1,08 pensionari. În urmă cu cinci ani, raportul era de 1,27, adică patru salariaţi susţineau 5 pensionari. În România, situaţia este cu atât mai periculoasă cu cât, în ultimii ani în jur de 100.000 de persoane părăsesc ţara în căutarea unui trai mai bun.
În 2050 am ajunge la 16 milioane de locuitori în România. Este cifra pe care o găsim în cele patru seturi de proiectări ale populației României: o găsim în propriile proiectări ale Centrului de Cercetări Demografice, în proiectările din zona de statistică, în proiectările ONU, dar și în Eurostat.
