Actul normativ menit să reglementeze procedurile de încredinţare a proiectelor susţinute din banii statului a fost modificat săptămâna trecută. Unele din noile prevederi au stârnit aprige controverse.
În teorie, modificările au drept scop reducerea birocraţiei şi, mai ales, scurtarea termenelor scurse între publicarea unui anunţ şi atribuirea contractului sau a celor necesare pentru soluţionarea contestaţiilor. Una dintre cele mai radicale schimbări este majorarea plafonului până la care este permisă achiziţia directă de publicitate, la 15.000 de euro. Laurenţiu Ionete, director general Clir Media, consideră că legiuitorul s-a gândit să simplifice, în acest mod, accesul la servicii publicitare pentru instituţiile de stat şi să sprijine şi piaţa de profil. „Domeniul nostru este la fel de lovit de criză ca şi industria auto, de exemplu. Se deblochează nişte potenţiale bugete, mici, ce-i drept, dar care însumate ar putea să compenseze scăderea pieţei“, crede el.
Iulian Comanescu, Managing Partner la Comanescu – Consultanţă Media, spune că 15.000 de euro nu reprezintă o sumă foarte mare, însă un ziar sau o televiziune pot primi mai multe contracte de acest gen de la instituţiile publice. „Câteva contracte de acest gen fac 100.000 de euro, sumă care chiar se simte în bugetul anual al unei publicaţii“, explică el. Preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, este mai vehement. „Toate aceste modificări sunt o escrocherie menită a asigura plata către clientela politică. Cât despre ridicarea plafonului pentru achiziţiile de publicitate, e strâns legată de faptul că ne aflăm într-un an electoral“, susţine el.
Ordonanţa prin care se modifică legislaţia privind achiziţiile publice a fost trimisă la Monitorul Oficial înainte de a se încheia discuţiile cu Bruxelles-ul. Există riscul ca prevederile sale să nu concorde cu normele europene.
«Comisia Europeană (CE) continuă negocierile cu autorităţile române pe marginea modificării legislaţiei privind achiziţiile publice», a declarat pentru Capital Oliver Drewes, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru piaţa internă şi servicii, Charlie McCreevy, la o zi după ce ordonanţa fusese publicată în Monitorul Oficial.
„Modificarea legislaţiei privind achiziţiile publice trebuie făcută astfel încât varianta adoptată să fie în concordanţă cu acquis-ul comunitar. Altfel, riscurile sunt mari“, ne-a spus Leonard Orban, comisar european pentru multilingvism. Reprezentantul executivului european a dat exemplul Greciei, care a pierdut peste jumătate de milion de euro fiindcă a cheltuit fondurile europene fără să respecte pe deplin prevederile legate de achiziţiile publice. Orban susţine că partea română a prezentat CE o propunere de modificare a legislaţiei privind achiziţiile publice şi că au existat discuţii între reprezentanţii României şi cei de la Bruxelles cu privire la modul în care ar putea să arate această propunere de modificare. România a solicitat această modificare în ideea de a facilita procesul de absorbţie a fondurilor europene într-un an care stă sub semnul crizei.
În ceea ce priveşte aplicarea taxei de timbru pentru cei care contestă în instanţă o licitaţie, Oliver Drewes susţine că o astfel de reglementare există şi în alte state, ea fiind menită să elimine plângerile nejustificate, care îngreunează procedurile. „În prezent, Comisia examinează oportunitatea unei astfel de reglementări pentru a păstra un echilibru între eficientizarea procedurilor de achiziţie publică şi dreptul legitim al celor care fac aceste plângeri“, ne-a declarat purtătorul de cuvânt.
Vor fi noile reglementări o portiţă pentru cei abonaţi la astfel de contracte sau vor fi cu adevărat benefice pentru stimularea mediului privat? Reprezentanţii întreprinzătorilor nu sunt mulţumiţi pe deplin de modul în care a fost modificat actul normativ. „Am trimis propunerile noastre Guvernului, dar nu am regăsit niciuna din ele în cadrul legii“, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El afirmă că, printre iniţiativele AOAR, s-a numărat separarea clară între conceptul de achiziţie publică şi cel de concesiune, în condiţiile în care legea nu permite decât achiziţiile pentru care există surse de finanţare, adică cele care se întind pe maximum un an. „Pentru a eluda această regulă, s-a introdus şi s-a menţinut şi în varianta modificată a legii aşa-numitul acord-cadru, o concepţie păguboasă şi păgubitoare care deschide calea unor afaceri incorecte“, explică Pârvan.
AOAR a mai propus interzicerea creşterilor de preţuri după semnarea contractului de achiziţie. „Sunt companii care participă la licitaţie cu un anumit preţ, pe care apoi îl măresc semnificativ, profitând de anumite prevederi din contract“, explică Pârvan. El arată că s-a dorit, de asemenea, eliminarea posibilităţii de a creşte, după câştigarea procedurii de selecţie, cantitatea de bunuri, servicii sau lucrări achiziţionată. Nu în ultimul rând, utilizarea pe scară mai largă a licitaţiilor electronice ar putea reduce, în acelaşi timp, şi cheltuielile companiilor, şi pe cele ale statului. „Dacă luăm în calcul că la o licitaţie electronică poţi obţine un preţ cu circa 10% mai mic decât la una clasică şi că în 2008 achiziţiile publice au însemnat aproximativ 15 miliarde de euro, se poate deduce că bugetul ar fi putut economisi 1,5 miliarde de euro, adică 1% din PIB. Din păcate, deşi există un act normativ care stipulează că minimum 20% din achiziţiile publice trebuie să aibă loc electronic, în 2008 numai 2% din ele au folosit acest sistem“, arată secretarul general al AOAR.
Plafoane „bine-crescute“
Şi Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), spune că se aştepta la simplificări mai semnificative ale legii. „În ansamblu, avem de-a face, totuşi, cu o serie de modificări pozitive. Se diminuează birocraţia şi se comprimă termenele. Iar în perioadă de criză este esenţial ca resursele, şi aşa limitate, să fie utilizate cât mai rapid“, afirmă acesta.
Sorin Ioniţă, directorul de cercetare al Societăţii Academice din România (SAR), crede că introducerea taxei de timbru pentru contestarea în justiţie a unei licitaţii porneşte de la o problemă reală. „Până acum, majoritatea contestaţiilor au fost abuzive, iar taxa de timbru şi ameninţarea amenzii îi descurajează pe cei care intentau procese nejustificat“, explică el. În ceea ce priveşte creşterea plafoanelor la achiziţiile directe, de la 10.000 de euro la 15.000 de euro, Ioniţă crede că este „cam mare“. „În acest interval se încadrează, de exemplu, foarte multe tipuri de autoturisme, care, astfel, vor putea fi cumpărate fără licitaţie“, spune acesta. Există, totuşi, riscul ca modificările aduse actului normativ să treacă neobservate pentru mulţi întreprinzători, consideră directorul de cercetare al SAR. Asta cel puţin atât timp cât procedurile şi condiţiile introduse de instituţiile publice în plus faţă de lege, mai ales în cazul proiectelor finanţate cu fonduri europene, nu vor fi eliminate sau simplificate.
«Modificarea legislaţiei privind achiziţiile publice trebuie făcută astfel încât să fie în concordanţă cu acquis-ul comunitar. Altfel, riscurile sunt mari.»
Leonard Orban, comisar european
Ce spune legea
• Se vor achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări care nu depăşesc 15.000 de euro pentru fiecare achiziţie.
• Se va aplica procedura de cerere de oferte dacă valoarea fără TVA a contractului nu depăşeşte 100.000 de euro pentru contractele de furnizare şi cele de servicii şi 750.000 de euro pentru contractul de lucrări, crescând plafoanele stabilite anterior.
• A crescut valoarea maximă a contractelor de publicitate care pot fi achiziţionate direct, de la 2.000 la 20.000 de euro.
• Se introduce o taxă de timbru în cuantum de 2% din valoarea estimată a achiziţiei publice, pentru persoana fizică sau juridică care contestă în instanţă licitaţia.
• Termenul pentru organizarea licitaţiei se reduce la 30 de zile, de la 380 cât era perioada maximă admisă anterior.
• Termenul de analiză a dosarelor nu va depăşi 20 de zile.
• S-au stabilit termene pentru soluţionarea în instanţă a proceselor referitoare la achiziţiile publice pentru scurtarea acestora.
