Saptamana trecuta, Fondul Monetar a acceptat scrisoarea de intentie expediata de la Bucuresti. Multi comentatori sustin ca a fost o semnatura asa, mai de mila, mai de sila. Oficialii nostri considera acordul un pasaport politic pentru mileniul III, o dovada de incredere a institutiei financiare de la Washington in capacitatea guvernului Vasile. Si unii, si altii enumera conditiile deosebit de dure, nemaiauzite si nemaipomenite, pe care Guvernul roman a trebuit sa le accepte. Dupa ani si ani de mizerie stransa in banci, FPS si conturile bugetului, toata lumea il injura pe agentul sanitar. Se mai reproseaza Fondului ca isi experimenteaza pe Romania noul concept de cofinantare. Adica, obliga solicitantul sa faca rost de o parte din suma de care are nevoie de pe pietele private de capital. Obligatie pe care va trebui sa o indeplinim si noi pana in octombrie, sub amenintarea sistarii asistentei.
Lamentarile sunt de prisos. Cei puternici, bogati si destepti impun noi reguli de joc. Interventia NATO in Iugoslavia, cu justificari de toata jena, a fost un exemplu concludent de experiment politico-militar. Pe plan economic, marii finantatori au tot dreptul sa testeze alte formule. Cobaii voluntari din administratia de la Bucuresti chitaie de doi ani pe la usa laboratorului FMI. Ei au cerut bani, nu i-a manat nimeni de la spate. Sumele obtinute direct de la Fond sau de la Banca Mondiala si Uniunea Europeana nu reprezinta o garantie a relansarii economice.
Generatii dupa generatii de medici si juristi l-au studiat pe celebrul Vasile, fost portar la Institutul Mina Minovici, imbalsamat si expus acum in muzeul cu acelasi nume. Peste ani, cand FMI va fi istorie, acordul-experiment semnat acum cu Romania va avea un loc al lui, cat de modest. Vizitatorii muzeului FMI vor afla astfel ca undeva, candva, a existat si un premier Vasile.