Producătorul și exportatorul de gaze de stat din Rusia, Gazprom, a anunțat pe 18 noiembrie că a început să furnizeze gaze companiei de gaze de stat din Azerbaidjan SOCAR pe 15 noiembrie și că va furniza un total de până la un miliard de metri cubi până în martie 2023.

Acordul a fost semnat chiar înainte de perioada de vârf a cererii de la mijlocul iernii

Nici Ministerul Energiei din Azerbaidjan, nici SOCAR nu au răspuns la întrebările Eurasianet care solicită confirmarea acordului, ale căror detalii rămân neclare.

Într-o declarație pentru agenția azeră de știri APA, SOCAR a declarat că a cooperat de mult timp cu Gazprom și că cele două companii „încearcă să-și optimizeze infrastructura prin organizarea schimbului reciproc al fluxurilor de gaze”.

Acordul a fost semnat chiar înainte de perioada de vârf a cererii de la mijlocul iernii, deoarece Azerbaidjanul va încerca să mențină aprovizionarea clienților săi interni de gaze, îndeplinindu-și, în același timp, angajamentele de export către Georgia și Turcia, precum și comerțul recent extins cu Europa, notează Eurasianet.org.

Exporturile către Europa prin coridorul sudic al gazelor au fost programate să ajungă la 10 miliarde de metri cubi în acest an, dar în baza unui nou memorandum de înțelegere cu Uniunea Europeană semnat în iulie, Baku a fost de acord să crească exporturile la 12 miliarde de metri cubi.

Această creștere a fost menită să ajute Bruxelles-ul să compenseze pierderile de aprovizionare cu gaz rusesc, care au fost tăiate de Moscova ca represalii pentru sancțiunile UE impuse în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

Acord apreciat, însă există multe semne de întrebare

Deși acordul a fost foarte apreciat atât la Bruxelles, cât și la Baku, nu s-a clarificat niciodată de unde va veni exact gazul suplimentar.

Problemele legate de angajament au apărut încă din septembrie, când ministrul azer al Energiei, Parviz Shahbazov, a anunțat că Azerbaidjanul va exporta doar 11,5 miliarde de metri cubi în Europa în acest an, fără a da niciun indiciu cu privire la motivul pentru care ținta de export a scăzut.

Chiar și de unde va veni acest volum suplimentar mai modest rămâne neclar.

O sursă apropiată consorțiului care deține gigantul zăcământ de gaze Shah Deniz din Azerbaidjan, care furnizează în prezent toate exporturile de gaze din Azerbaidjan, a confirmat pentru Eurasianet că nu au fost încheiate noi contracte de export, iar domeniul este în prezent contractat doar pentru a furniza cele 10 miliarde de metri cubi convenite anterior.

Acum, vestea că Azerbaidjanul va importa gaze din Rusia în această iarnă sugerează că Baku intenționează să folosească gazul rusesc pentru a-și aproviziona piața internă pentru a elibera gaze și a-i permite să își îndeplinească angajamentul față de Bruxelles.

Sancțiunile impuse de Uniunea Europeană împotriva Rusiei nu se aplică Azerbaidjanului, care rămâne liber să importe cât mai mult gaz rusesc.

Dar noul acord contravine intenției politice a acordului din iulie, care a fost convenit în mod specific pentru a crește volumele de gaze din Azerbaidjan care circulă în Europa, astfel încât să ajute UE să își reducă dependența de gazul rusesc.

Implicații pe termen mai lung

Faptul că o parte din aceste importuri din Azerbaidjan sunt facilitate cu ajutorul Moscovei sugerează că eforturile Bruxelles-ului de diversificare ar putea fi în zadar, și nu doar pe termen scurt.

În cadrul acordului semnat în iulie, Baku a convenit, de asemenea, să dubleze exporturile prin coridorul sudic al gazelor la 20 de miliarde de metri cubi pe an până în 2027 – maximul pe care îl poate transporta rețeaua de conducte existentă.

Această creștere va fi costisitoare și va necesita timp pentru a realiza, necesitând atât adăugarea de compresoare noi la conductele existente, cât și investiții uriașe în zăcămintele de gaz ale Azerbaidjanului pentru a produce gazul necesar.

Până în prezent, nu s-a luat nicio decizie de investiții pentru extinderea celor trei conducte care alcătuiesc coridorul sudic al gazelor care transportă gaze azere în Europa, în timp ce rămân semne de întrebare cu privire la locul de unde vor proveni cei 10 miliarde de metri cubi suplimentari pe an de gaz.

BP a confirmat la începutul acestui an că gigantul câmp de gaz Shah Deniz pe care îl operează este incapabil să furnizeze toate cele 10 miliarde de metri cubi suplimentari necesari.

Azerbaidjanul are și alte mici zăcăminte de gaze, dar producția din acestea nu este de așteptat să fie suficientă pentru a face față angajamentului Baku față de Bruxelles, ceea ce ridică perspectiva ca gazul să fie provenit din alte țări din regiune.

Acest lucru a reînviat speranțele de lungă durată că Azerbaidjanul ar putea tranzita gazul de la vecinul său peste Caspică, Turkmenistan, care se mândrește cu a șasea cea mai mare rezervă de gaze de pe planetă.

Relațiile dintre Baku și Ashgabat s-au îmbunătățit considerabil în ultimii ani, culminând cu un acord revoluționar de schimb de gaze cu Iranul în trei direcții în decembrie 2021, în temeiul căruia Turkmenistanul s-a angajat să furnizeze între 1,5 și 2 miliarde de metri cubi de gaz pe an nord-estului Iranului, iar o cantitate similară de gaz va fi furnizată din nord-vestul Iranului către Azerbaidjan.

Salutat pe scară largă ca un exemplu rar și remarcabil de cooperare regională, acest acord a fost considerat o posibilă sursă pe termen scurt de gaze suplimentare pentru Europa.

Cu toate acestea, situația actuală a acordului este neclară. Nevoia neașteptată a Azerbaidjanului de a importa gaz rusesc ridică suspiciunea că acest acord ar fi putut fi afectat de deteriorarea relațiilor dintre Baku și Teheran.

Există și alte opțiuni pentru livrarea gazului turkmen în Europa

Oficialii turci au confirmat în iulie că Ankara analizează trei opțiuni pentru tranzitarea gazului turkmen livrat din Azerbaidjan prin coridorul sudic al gazelor către Europa.

Una dintre aceste opțiuni este considerată a fi un proiect susținut de SUA pentru a transporta gazele arse în prezent din unele dintre câmpurile petroliere caspice din Turkmenistan pe uscat de unde ar putea fi exportate.

Dar, fără nicio veste cu privire la vreun progres cu privire la oricare dintre opțiunile posibile, există posibilitatea ca – la fel ca angajamentul său de a livra Europei 12 miliarde de metri cubi de gaze în acest an – Azerbaidjanul ar putea, de asemenea, să nu își poată îndeplini promisiunea de a dubla exporturile la 20 de miliarde de metri cubi până în 2027.