Acordul incheiat de autoritatile romane cu Fondul Monetar International tinteste catre eliminarea elementelor putrede din economia romaneasca. Masurile asumate sunt insa mult prea liberale pentru un partid social-democrat aflat la guvernare. Acordul este o declaratie de razboi facuta arieratelor, este o amenintare cu falimentul pentru rau-platnici, este o contradictie cu propriul program de guvernare. Daca PSD va merge pana la capat, Romania ar putea avea o economie sanatoasa peste doi-trei ani.
Acordul incheiat de autoritatile romane cu Fondul Monetar International tinteste catre eliminarea elementelor putrede din economia romaneasca. Masurile asumate sunt insa mult prea liberale pentru un partid social-democrat aflat la guvernare. Acordul este o declaratie de razboi facuta arieratelor, este o amenintare cu falimentul pentru rau-platnici, este o contradictie cu propriul program de
guvernare. Daca PSD va merge pana la capat, Romania ar putea avea o economie sanatoasa peste doi-trei ani. Daca nu, intreaga industrie care acum apartine statului ar putea deveni un morman de fier vechi. Indiferent daca aplica sau nu programul, problema sociala va ramane. Daca il va duce pana la capat, vor fi probabil multi someri intr-o prima faza, dar sunt create conditii pentru dezvoltarea unor afaceri sanatoase. Daca nu, bugetul se va subtia de la an la an, iar banii alocati protectiei sociale vor fi tot mai putini in valoare reala.
Romania ramane o tara saraca. Banii publici nu sunt suficienti pentru a sustine cheltuielile de capital reclamate de un stat in care investitiile sunt prioritare. Economia romaneasca nu este suficient de monetizata.
Pentru comparatie, fata de economiile europene unde, generic, masa monetara raportata la produsul intern brut (PIB) reprezinta aproape 50%, in Romania procentajul este de 20%. De aici si indemnul „Dati credite!” al autoritatii monetare catre sistemul bancar. In 2001, creditul neguvernamental a inregistrat o expansiune, cresterea, in termeni reali, apropiindu-se de 20%. Creditele bancare nu pot fi insa surse de finantare pentru investitii in Romania. In structura creditelor, 90% din imprumuturile acordate sunt pe termen scurt. Acestea finanteaza activitatile curente ale societatilor comerciale. Tocmai de aceea, calitatea imprumuturilor se poate evalua retroactiv. Servesc ele unei activitati sanatoase in economia romaneasca? Ultimele date statistice arata ca stocurile de produse finite continua sa creasca, iar aprecierile agentilor economici inclina catre o evolutie ascendenta a acestora.
„Creditele pentru investitii se acorda ceva mai greu. Sunt credite pe termen lung, iar acestea, in paralel cu o inflatie ridicata, nu prea se acorda”, afirma Teodor Buftea, directorul Directiei de politica monetara din Banca Nationala a Romaniei.
Totusi, Romania are nevoie de investitii. Ele sunt singurele care pot sustine programele curajoase asumate de autoritatile romane in fata organismelor financiare internationale. Cu Fondul Monetar International, autoritatile romane au batut palma pentru o crestere economica de 5%, in 2002. In conditiile in care anul viitor cererea din partea populatiei s-ar contracta, pe fondul lichidarilor si restructurarilor agentilor economici, o componenta importanta in sustinerea PIB ar slabi in intensitate. Conform proiectului de buget, consumul final al gospodariilor populatiei este prevazut sa reprezinte 70% din PIB. De unde
s-ar putea umple golul lasat de contractia cererii populatiei? Analistii sunt de parere ca dinamica exporturilor se va reduce. Pe de o parte, pentru ca au atins pragul maxim posibil pentru economia romaneasca. Pe de alta parte, contextul international, dominat de recesiune, nu va face posibila o crestere a ritmului exporturilor romanesti. Pentru importuri, observatorii economici intrevad aceeasi incetinire a ritmului de crestere, fara a lasa insa loc la iluzii in ceea ce priveste cresterea exportului net.
BNR in lupta cu speculatorii
In aceste conditii, investitiile vor constitui singurul element de contrabalansare in structura cererii. Dar care sunt sursele de finantare a acestora? Putine societati se pot autofinanta pentru a sustine programe de investitii. Creditele bancare nu se orienteaza decat in mica masura spre acoperirea necesarului de investitii. Pe de alta parte, reducerea dobanzi-
lor, proces inceput cu cateva luni in urma, nu este suficienta pentru a incuraja contractarea de credite pentru investitii. In plus, nu exista certitudinea ca trendul va ramane descendent. Banca Nationala isi rezerva dreptul de a reorienta curba dobanzilor, in sus, daca exista pericolul ca, pe fondul unor dobanzi relativ mai mici, volumul creditelor neguvernamentale, in crestere, sa induca efecte perverse, in planul inflatiei, de exemplu. Teodor Buftea spune: „Creditul neguvernamental este in expansiune, dar noi suntem cu ochii in patru, pentru ca exista doua mari pericole. Unul: sa se dea credite proaste si bancile sa aiba probleme cu recuperarea lor si doi: pericolul reinflamarii inflatiei”. Totodata, chiar expertii FMI cer o mai mare prudenta in acordarea imprumuturilor bancare, iar sistemul bancar se pregateste, cel putin declarativ, sa implementeze masuri care sa conduca la o mai buna cunoastere a clientilor.
In aceste conditii, investitiile finantate din surse externe vor ramane singurul motor al cresterii economice. Vor fi franate insa investitiile cu caracter speculativ. Cel putin asa declara bancherii din BNR. Cum? Prin politica de curs care va fi, anul acesta, mai putin predictibila.
Rezerva valutara a BNR a ajuns in prezent la 3,5 miliarde de dolari. FMI solicita un nivel care sa reprezinte trei luni de importuri. Cu un surplus de un miliard de dolari, BNR isi poate permite sa tina strans fraiele politicii valutare.
Prognoze pentru anul 2002
· Dinamica exporturilor si a importurilor se va reduce;
· deficitul de cont curent va scadea cu 0,5%; un posibil element care sa permita acest lucru poate fi deschiderea granitelor pentru muncitorii romani: veniturile lor pot aduce plusuri de milioane de dolari in contul curent al balantei de plati;
· dobanzile isi pot relua curba ascendenta, daca BNR va considera ca este necesara franarea iesirii de resurse din sistemul bancar in economie.
Cresterea preturilor, o masura cu doua taisuri
Raportul intocmit de FMI inainte de semnarea acordului scoate in evidenta deficientele din economia romaneasca.
Masurile impuse in acordul de imprumut vin sa elimine sau cel putin sa reduca aceste deficiente. Este vorba in primul rand de reducerea arieratelor, despre care se afirma in raport ca au crescut cu 38% in termeni reali in acest an. Blocajul financiar, dar si cresterea economica din acest an se bazeaza in special pe neachitarea facturilor de energie si gaze naturale.
Astfel, o mare parte din agentii economici au produs mai mult in acest an, dar au acumulat datorii la energie electrica si gaze naturale. Aceasta crestere a datoriilor pentru facturile de energie s-a derulat pe fondul mentinerii la un nivel extrem de scazut a preturilor pentru energie. Asa s-a ajuns la situatia in care companiile de profil au inregistrat pierderi prin livrarea energiei la un pret mai mic decat cel de productie si pierderi determinate de neincasarea la timp a facturilor de energie. Numai in acest an, pierderile societatii Termoelectrica erau estimate, inainte de semnarea acordului cu FMI, la aproximativ 578 de milioane de dolari, reprezentand aproape o data si jumatate valoarea imprumutului acordat de FMI. In acelasi timp, societatile de distributie a gazelor naturale – Distrigaz Nord si Distrigaz Sud – au acumulat creante reprezentand valoarea vanzarilor pe sapte-opt luni.
Cine nu plateste nu va mai primi energie
Tocmai din aceste motive, acordul cu FMI stabileste masuri clare pentru eliminarea acestor arierate. O prima masura este cresterea preturilor de livrare a energiei si a gazelor naturale, astfel incat activitatea economica a companiilor in cauza sa devina profitabila. Companiile din industrie au o singura solutie pentru preintampinarea efectelor cauzate de majorarea preturilor la energie: sa devina consumatori eligibili, ca sa poata cumpara energie mai ieftina. Dar asta presupune ca aceste companii sa dispuna de lichiditati si sa achite la timp contractul pentru furnizarea de energie.
Pe de alta parte, acordul prevede privatizarea sistemelor de distributie, atat pentru gaze naturale, cat si pentru energie electrica. Aceasta masura va limita furnizarea de energie catre companiile ce nu vor plati la timp, iar statul nu va mai putea impune distribuitorilor(asa cum se practica in prezent) sa accepte esalonari pentru facturi restante. Cu alte cuvinte, cine nu plateste nu mai primeste energie. O lovitura grea pentru industria de stat, cea mai obisnuita sa consume fara sa achite energia, pe considerente sociale. Societati ca Roman Brasov, Tractorul sau alte companii similare nu vor mai putea solicita sprijin parlamentar pentru a primi energie si gaze naturale. Practic, aceasta categorie de companii este obligata sa se restructureze sau sa intre in faliment.r
Cresterea preturilor la energie, prin care se forteaza mana Executivului sa restructureze si sa privatizeze industria, loveste direct in angajatii companiilor implicate. Pe de o parte, salariile angajatilor din firmele producatoare sau care distribuie energia nu vor mai creste decat in raport direct cu cresterea productivitatii. Asta inseamna restructurare la nivelul companiilor. Aceasta, dublata de investitii in tehnologie care sa determine reduceri de personal. De cealalta parte, salariatii companiilor care supravietuiesc de mai multi ani fara sa achite facturile de energie se apropie tot mai mult de somaj. tr
r
Scumpirea energiei ameninta peste 200.000 de locuri de muncar
r
O lunga serie de companii cu capital majoritar de stat au functionat in ultimii ani fara sa achite energia consumata. Lasate sa functioneze pe criterii sociale, aceste societati au beneficiat de reesalonari sau, pur si simplu, nu platesc energia consumata. Companii ca Fortus Iasi, Roman, Tractorul si Rulmentul Brasov, Industria sarmei Campia Turzii, Santierul Naval Constanta, Republica Bucuresti si multe altele de dimensiuni mai mici risca sa fie inchise. La acestea se adauga companiile din industria de aparare si SNCFR, care vor suferi o grea lovitura prin cresterea preturilor la energie si gaze naturale. Locurile de munca pentru mai mult de 200.000 de oameni sunt amenintate cu disparitia. Ce va pune Guvernul in locul acestor companii aflate in pragul falimentului inca nu se stie. Cert este ca necesarul de fonduri destinate protectiei sociale este mult mai mare decat cel prevazut in proiectul de buget care este dezbatut in aceste zile in Parlament.r
r
Lovitura de teatru pentru firmele mijlociir
Facilitatile pentru firmele medii au fost anulate in intelegerea convenita cu r
Fondul Monetar International. De anul viitor, scutirile de taxe si impozite sunt directionate catre investitorii mari si mici. r
r
De anul viitor, nu companiile mari vor cauta sa se scindeze, ci firmele mijlocii: „Acordarea unui statut preferential pentru IMM incuraja fragmentarea intreprinderilor mari”, semnala Comisia Europeana, in Raportul de tara. Defavorizate fiscal, de data aceasta IMM-urile pot cauta metode sa lucreze prin pui. Microintreprinderile – firme cu maximum zece angajati si pana la 100 mii euro cifra de afaceri – pot fi avantajate de impozitul pe venituri (1,5%) si de reducerile acordate pentru investitii. r
Acordul semnat cu FMI anuleaza facilitatile pe care cabinetul Nastase le-a reactivat pentru IMM imediat dupa instalare. Una dintre cele mai importante, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, a devenit dintr-o data „distorsionanta” pentru mediul de afaceri.r
Si reducerea de 50% a aceluiasi impozit, pentru investitii in active corporale si necorporale (Legea nr. 189/2001), dispare, desi fusese aprobata de noul Parlament. Facilitatea era utila, insa nu au lipsit „durerile de cap la aplicare”, spune Mihaela Mitroi, director Taxe PricewaterhouseCoopers.r
Facilitati garantate pentru investitii marir
Conform Acordului cu FMI, Guvernul a mai sacrificat scutirile de TVA si taxe vamale pentru echipamentele, utilajele, masinile importate de IMM. Aceste scutiri au fost apanajul investitiilor mijlocii. Dar Ministerul Finantele Publice a considerat prea scump pretul platit de buget: aproximativ 2.300 miliarde lei. Astfel, a anulat facilitatea, prin Proiectul legii TVA, aprobat de Guvern. „Ne angajam ferm sa nu introducem scutiri fiscale sau alte noi facilitati fiscale”, a promis Executivul Fondului Monetar International. Singura exceptie va fi iertarea de taxe vamale (nu si de TVA!) pentru bunurile industriale din UE (pe baza acordurilor de aderare).r
Materiile prime importate de IMM aveau si ele taxele anulate, dar numai pe hartie. Guvernul s-a facut ca uita, un an intreg, sa aprobe lista de scutiri, blocand scutirea. Dupa ce le-a facut KO, Guvernul promite totusi IMM-urilor facilitati similare cu cele pentru investitiile mari, pe care premierul Adrian Nastase le garanteaza: „Legii nr. 332/2001 ii asiguram o stabilitate de cel putin patru ani”. Acest act normativ scuteste afacerile de peste un milion de dolari de taxe vamale pentru echipamentele importate, le permite amortizarea accelerata si un credit fiscal de 20% (venitul impozitat se reduce cu aceasta valoare). Taxa pe valoarea adaugata pentru utilaje si echipamente este amanata pana la realizarea investitiei. r
„Anularea facilitatilor pentru IMM va lovi si in cei care trebuie sa o aprobe. Astfel incat s-ar putea sa se mai gandeasca o data”, considera Justinian Cucu, manager Departament consultanta Rentrop & Straton, fost angajat in Ministerul Finantelor. Investitorii mijlocii pare ca s-au resemnat cu loviturile sub centura date firmelor cu fiecare nou buget. „Probabil ca mai bine de atat nu a putut sa negocieze Guvernul cu FMI. Ce putem face?… Putem incerca sa influentam Executivul sa schimbe o lege neclara, dar sa ne punem cu FMI?!”, intreaba retoric Marian Dumitrescu, purtator de cuvant al Consiliului National al IMM-urilor Private. Proprietarii de firme medii se tem cel mai mult de reglementarile confuze, care devin aplicabile numai pentru o clientela anume a functionarilor publici. r
Secatuite de birocratie si de taxele agresive, firmele romanesti ar da oricat sa prinda un contract cu strainatatea. Comenzile de la parteneri puternici au devenit, din sansa dezvoltarii afacerii, conditia supravietuirii.tr