Au trecut 13 ani de la lansarea primei initiative de reglementare a privatizarilor companiilor publice, in sensul slabirii controlului pe care statele europene insista sa-l exercite asupra obiectivelor de interes strategic. Sunt 13 ani in care Comisia Europeana a incercat, fara succes, sa impuna o directiva care sa-i forteze pe semnatari sa coboare scuturile de protectie in fata capitalului strain. In calea realizarii principiului liberei circulatii a serviciilor financiare sta obstacolul numit
Au trecut 13 ani de la lansarea primei initiative de reglementare a privatizarilor companiilor publice, in sensul slabirii controlului pe care statele europene insista sa-l exercite asupra obiectivelor de interes strategic. Sunt 13 ani in care Comisia Europeana a incercat, fara succes, sa impuna o directiva care sa-i forteze pe semnatari sa coboare scuturile de protectie in fata capitalului strain. In calea realizarii principiului liberei circulatii a serviciilor financiare sta obstacolul numit „actiune de aur”, iar Comisia Europeana considera ca aceasta este una din cauzele decalajului economic dintre Statele Unite si economiile europene, prea rigide. Depasirea acestei situatii ar putea avea loc saptamana viitoare. Cu o conditie: castigarea bunavointei Germaniei.
Germania da tonul
Obiectivul este dificil de atins, avand in vedere atat conjunctura economica actuala, cat si sensibilitatile marilor puteri. Cancelarul Schroder, bunaoara, ar trebui sa le explice nemtilor de ce statul isi ia mana de pe simbolul national numit Volkswagen. O lege veche de 40 de ani ii confera dreptul de a detine pana la 20% din actiunile producatorului de automobile. Investitori straini interesati de preluarea companiei au sesizat Comisiei Europene ostilitatea cu care a fost intampinata oferta lor de cumparare de catre autoritatile germane, procentele detinute de statul german dandu-i acestuia destula greutate in cadrul negocierilor, dar si ulterior, in cazul privatizarii. Intr-o prima etapa, rezultatul plangerii lor parea satisfacator. Comisia Europeana a amenintat cu represalii: scrisoare de atentionare adresata autoritatilor de la Bonn, urmata de actiune in justitie. Nimic din toate acestea nu s-a finalizat, gratie lobby-ului comisarilor Verheugen si Schreyer. Mai mult, Marea Britanie, altadata adepta patrunderii capitalului strain in economie, s-a alaturat Germaniei, intarind astfel polul de putere opozanta Comisiei Europene.
Pachetul de actiuni si drepturile derivate pe care legea privatizarii din Germania il lasa la dispozitia statului isi afla corespondentul in actiunile de aur pe care Italia, Portugalia, Spania, Franta, Suedia le pastreaza in fostele companii publice. Prin reprezentantii lor, guvernele pot impiedica dizolvarea, fuziunea sau transferul companiilor strategice, pot numi directori si isi pot exprima parerea vizavi de orice potential investitor. Este deja prea mult pentru transnationalele americane, spre exemplu, avide sa achizitioneze simbolurile economiei europene. Europenii invoca principii pe care ei insisi le incalca, spun investitorii. Italienii au vandut Telecom, operatorul public de telecomunicatii, cu 14,4 miliarde de dolari, dar au pastrat o actiune de aur, spre nemultumirea noilor actionari. Spre a scapa oprobiului Comisiei Europene, guvernul de la Roma a promis ca este o exceptie, ca prevederile legii privatizarii vor fi amendate. Acest lucru nu s-a intamplat.
Olandezilor nu li s-a trecut cu vederea pastrarea actiunii de aur in companiile nationale de posta si telecomunicatii, TPG si KPN. Functionarii Comisiei Europene le-au pus in vedere renuntarea la control, in caz contrar urmand sa suporte consecintele. Franta, Portugalia si Belgia deja o fac, aflandu-se in proces cu Comisia Europeana la Curtea Europeana de Justitie. Daca pierd, cel mai rau lucru ce li se poate intampla este plata unor amenzi usturatoare.
Globalizarea economiei mondiale nu se poate totusi impiedica de actiunile de aur. Piata unica europeana a serviciilor financiare presupune diminuarea puterii lor, iar Comisia Europeana spera ca pana in 2005 sa cada la pace cu statele membre ale Uniunii. Pace inseamna o directiva general acceptata, menita sa dea liber investitiilor straine de capital.
Actiunea de aur
Denumirea generica de „actiune de aur” se refera la participarea pe care statul o pastreaza in cadrul intreprinderilor privatizate considerate obiective strategice pentru economia nationala. Actiunea de aur confera statului drepturi de veto asupra propunerilor de dizolvare, fuziune sau transfer ale companiei si
activelor sale. Are totodata dreptul de a-si exprima pozitia in legatura cu potentialii investitori sau cu intelegerile dintre actionari. Pastrarea actiunii de aur este o practica uzitata in privatizarile din tarile UE, legislatia comunitara incuviintand-o cu conditia ca interesul national aparat sa justifice imixtiunea statului in proprietatea privata.
Romania asteapta deznodamantul
Romania priveste de pe tusa confruntarile tacite dintre greii UE. Rezistenta surda pe care state ca Germania, Suedia, Italia o opun invadarii totale a companiilor strategice (adevarate simboluri nationale
in cele mai multe cazuri) de catre capitalul international, negocierile cu adevarat dure la cel mai inalt nivel, ne sunt straine.
Presedintele Consiliului Concurentei din Romania, prof. dr. Theodor Valentin Purcarea, spune ca:
„Pana in momentul actual, problema actiunii de aur nu a fost ridicata in cadrul negocierilor purtate de Romania cu Uniunea Europeana pe tema Capitolului 6 – Politica privind concurenta. In masura in care Comisia Europeana va clarifica regimul juridic al actiunii de aur, Consiliul Concurentei, in calitate
de integrator de capitol de negociere, va proceda in consecinta in contextul preluarii acquis-ului comunitar.
In prezent, statul roman detine actiuni nominative de control (actiunea de aur) la societatile
considerate strategice in domeniul capacitatii de aparare nationala. La societatile comerciale aflate in portofoliul Ministerului Industriei si Resurselor, statul a renuntat la actiunea nominativa de control, prin HG nr. 556/2002.
Detinerea actiunii de aur nu da dreptul titularului sa se opuna prin veto la luarea deciziilor care privesc comportamentul concurential al agentului economic, cum ar fi spre exemplu adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli, dimensionarea productiei, strategia de vanzare.
Drepturile aferente vizeaza doar
deciziile referitoare la gajarea sau ipotecarea activelor din inventarul patrimoniului, productiei de aparare, dizolvarea si lichidarea societatii, schimbarea obiectului de activitate, precum si fuziunea prin absorbtie, daca asemenea decizii pot afecta productia de aparare sau in cazul in care ar aduce atingere intereselor nationale ale unui tert. Prin urmare, posesorul actiunii de aur nu este in acelasi timp si detinatorul controlului asupra companiei”.
Europa, altfel
Cei 1.300 de translatori angajati de Comisia Europeana traduc anual 1,3 milioane de pagini de
documente oficiale. Li se adauga inca 700 de persoane, al caror job este acela de interpret. Eforturile
de a aduce la un numitor comun cele 11 limbi oficiale ale UE, carora, din 2004, li se vor adauga inca 10, ii costa pe contribuabili 297 de milioane de euro anual.
In 2002, fiecare spaniol, austriac, francez etc. a contribuit cu circa 2 euro la intretinerea corpului de translatori. Calculele Comisiei Europene arata ca in viitorul apropiat vor trebui traduse 2,4 milioane de pagini de documente pe an. Inseamna angajarea a cate 40 de translatori pentru fiecare noua limba intrata in Uniune. Ei vor fi ajutati in redactarea documentelor de cate 60 de functionari pentru fiecare limba in parte. Interpretii se inmultesc si ei, de la 700 la 1.000 de persoane.