Multe vânzări de acţiuni FP de către cei care le-au dobândit prin cesiune prezintă un potenţial ridicat de evaziune, întrucât se vor impozita în funcţie de declaraţia pe proprie răspundere.
Înainte de listarea Fondului Proprietatea (FP), o modificare adusă Codului fiscal preciza că primii deţinători de acţiuni FP nu vor plăti impozit dacă îşi vor vinde titlurile la bursă. Pentru restul, ar rezulta că trebuie plătit un impozit de 16% pe diferenţa dintre preţul de achiziţie (prin cesiune) şi preţul de vânzare. Potrivit unor estimări ale brokerilor, din momentul în care au fost permise cesiunile cu acţiuni FP prin Depozitarul Central (DC), cam trei sferturi din foştii proprietari şi-au vândut deţinerile pe piaţa gri prin această modalitate.
„Cred că trei sferturi din acţiunile FP primite de foştii proprietari au fost vândute de către aceştia prin DC“, spune Adrian Simionescu, preşedintele casei de brokeraj Vienna Investment Trust.
Raportându-ne la faptul că înainte de listare acţionarii privaţi deţineau 8,42 miliarde de titluri FP (61,12% din capitalul social), ar rezulta că foştii proprietari ar mai fi deţinut doar 2,1 miliarde de acţiuni, restul de 6,3 miliarde fiind cesionate.
Pe de altă parte, formularul de cesiune nu avea rubrică decât pentru numărul de acţiuni, nu și pentru preţul tranzacţiei.
Cesiuni fără preț
„Transferul de acţiuni FP prin cesiune s-a făcut pe baza Legii nr. 31, adică s-a declarat doar numărul de acţiuni. Tariful nostru a fost perceput la valoarea nominală, similar ca la tranzacţiile cu acţiuni ale unor societăţi închise“, a declarat Adriana Tănăsoiu, directorul general al Depozitarului Central. Astfel, este foarte greu de demonstrat nivelul de preţ la care s-au achiziţionat acţiunile FP prin depozitar, ceea ce lasă loc la evaziune.
„Există potenţial de evaziune pentru că nu se poate demonstra la ce preţ au fost cumpărate acţiunile FP. Depinde şi de interpretarea care va fi dată Codului fiscal. Pentru că dacă vor fi asimilaţi ca substituindu-se primilor deţinători de acţiuni FP cei care le-au dobândit prin cesiune de la aceştia, atunci nu ar mai fi vorba de evaziune, întrucât intervine scutirea de impozit“, explică Adrian Simionescu.
„Nu mă aştept să fie mulţi care să declare că au cumpărat la un preţ inferior. Ăsta e unul din dezavantajele pieţei nereglementate“, adaugă acesta.
Nu ar fi exclus ca Fiscul să fie surprins negativ de către unii investitori care ar putea declara un preţ de achiziţie chiar de un leu, în loc de un preţ mediu estimat la 0,3-0,4 lei. Astfel, nu numai că statul ar pierde un impozit de 16% pe diferenţa de preţ obţinută prin vânzarea acţiunilor FP pe bursă, dar ar putea constata cum aceşti investitori îşi compensează „pierderea“ prin diferenţa negativă dintre preţul de vânzare şi preţul de achiziţie umflat.
„Multe cesiuni au în spate contracte de vânzare-cumpărare în care este stipulat preţul tranzacţiei, iar acestea au fost încheiate în special de investitorii instituţionali români şi străini. Altfel, preţul tranzacţiei este identificabil prin declaraţie pe proprie răspundere din partea cumpărătorului. Noi am cerut acestor clienţi să aibă pe formularul de cesiune adăugat şi preţul tranzacţiei, cu semnăturile ambelor părţi – vânzător şi cumpărător. DC nu a vrut să ştie preţul pentru a taxa la valoarea nominală. A lăsat loc de evaziune“, a declarat Dana Mirela Ionescu, preşedintele Raiffeisen Capital & Investment.
