Ofertele de vânzare a activelor firmelor aflate în lichidare se înmulţesc de la o zi la alta, dar cei interesaţi nu sunt dispuşi să plătească mai mult de 25% din valoarea iniţială a proprietăţii. «Nimeni nu mai vrea să cumpere din România», spune, afectat, Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). Chiar dacă la începutul anului erau văzute drept unele dintre profitoarele crizei, companiile de lichi
Ofertele de vânzare a activelor firmelor aflate în lichidare se înmulţesc de la o zi la alta, dar cei interesaţi nu sunt dispuşi să plătească mai mult de 25% din valoarea iniţială a proprietăţii.
«Nimeni nu mai vrea să cumpere din România», spune, afectat, Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). Chiar dacă la începutul anului erau văzute drept unele dintre profitoarele crizei, companiile de lichidare judiciară au probleme în a „scăpa“ de activele firmelor intrate în insolvenţă în vederea plăţii datoriilor acestora. „Rulmentul Braşov l-am scos la vânzare de două ori şi nu mişcă nimic. Până acum, am reuşit să valorificăm un imobil pe Calea Plevnei (din Capitală – n.red. ), pentru circa 570.000 de euro“, exemplifică Stănescu.
De altfel, din totalul mesei credale, de zece miliarde de lei, din ianuarie până în prezent, s-a vândut doar de 600 de milioane, aşadar doar 6%. Evident, acest indicator este uşor exagerat, numărul de dosare corespunzător celor zece miliarde de lei fiind de 31.000, dintre care 12.500 au fost deschise în 2009.
Casele de insolvenţă au mari dificultăţi, în general, cu activele companiilor de stat. „Creditorii, mai ales când e vorba de stat, nu acceptă preţuri prea mici. Şi se ştie că atunci când statul decide, nimic nu se face prea repede“, explică Mariana Popa, partener la casa de insolvenţă Rovigo. „Decizia trebuie să urmeze căi ierarhice lungi, de aceea sunt necesare dovezi multiple că scăderea preţului e unica soluţie“, continuă aceasta. Creditorii cu garanţii îşi calculează penalităţile şi pot aştepta ceva mai mult în speranţa de a obţine o sumă mai mare, ceilalţi însă se grăbesc. „Dacă ai o creanţă de 10.000 de euro şi o recuperezi în câţiva ani, e deja devalorizată“, mai spune Mariana Popa. De altfel, pe piaţă apar din ce în ce mai des anunţuri legate de vânzarea unor proprietăţi aflate în portofoliul firmelor intrate în lichidare, majoritatea fiind terenuri sau imobile.
Soluţia, undeva în necunoscut
Unde e, de fapt, problema?
Creditul ipotecar adresat persoanelor fizice nu a reuşit să ia suficient avânt încât să devină o primejdie majoră în caz de intrare în incapacitate de plată a împrumutaţilor. „Buba e la creditul corporate. Insolvenţa nu merge, executarea nu merge, iar decizia e la bănci, care trăiesc o dilemă. Eu cred că, până la urmă, primii executaţi agresiv de bănci vor fi dezvoltatorii imobiliari. Probabil aici va apărea şi declicul“, opinează Arin Stănescu. Astfel, sistemul depinde din nou de bănci, ale căror mişcări din următoarele luni sunt decisive.
Arin Stănescu, UNPIR
10 mld. lei reprezintă totalul mesei credale, corespunzătoare celor 31.000 de dosare aflate pe rol. Până în prezent, s-au recuperat doar 600 de milioane de lei din această sumă
Piaţa merge în jos
Valorificările de active au scăzut cu peste 50% faţă de anul trecut, ca urmare a procedurilor de insolvenţă. Pentru sume mari nu se găsesc cumpărători.
12.500 de dosare de insolvenţă au fost deschise în primele şase luni ale anului. Pe întreg anul 2008, numărul acestora a fost de 14.200, iar în 2007, de 8.200.
2% era procentul reorganizărilor reuşite ale firmelor pentru care au fost deschise dosare de insolvenţă.