Orice utilizator poate refuza acordarea locației dar dacă o face, banca nu îi va permite să folosească aplicația ei. Iar orice tranzacție trebuie făcută direct la sucursale. Una peste alta, este clar că cine vrea să folosească serviciile financiare ale unei bănci, trebuie să accepte ideea că banca trebuie să știe mereu unde se află.

Cu toate acestea, nu ar trebui să vă faceți griji că vă cunosc locația, scrie Entrepreneur.com.

E posibil ca înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, aceste aplicații să fi obținut deja locația estimată prin IP. Dar dacă unii cred că sunt ultra supravegheați, există aplicații care permit să modificarea locației pe care o raportează telefonul mobil, pe lângă utilizarea unui VPN pentru a „ascunde” adresa IP.

Dacă decideți să „înșelați” banca cu locația dvs., ar trebui să evitați să vă prefaceți că sunteți în Iran sau Coreea de Nord, țări cu risc ridicat în ceea ce privește prevenirea spălării banilor conform FATF (Traditional Financial Action Task Force), pentru că riscați blocarea conturilor.

Locația este acum o cerință a autorităților bancare pentru a contribui la reducerea spălării banilor (PLD). Iar Fintech trebuie să cunoască și geolocalizarea utilizatorilor.

Dispozițiile generale menționate la art. 58 din Legea pentru reglementarea instituțiilor de tehnologie financiară menționează necesitatea de a cunoaște geolocația utilizatorilor pentru a integra fișierele și cerința de a lua în considerare aceste informații în profilul lor tranzacțional.

Cu alte cuvinte, pentru a determina posibilele riscuri de spălare a banilor și finanțarea terorismului în tranzacții, autoritatea consideră că e important să știe dacă un client care își declară domiciliul în Mexic nu efectuează tranzacții din Iran sau Yemen, ceea ce ar putea genera o alertă.

În general, băncile și Fintech-urile au luat deja în considerare datele de localizare prin IP nu doar pentru PLD, ci și pentru prevenirea fraudei.

De exemplu, cineva care pretinde că locuiește în Mexico City, dar al cărui IP este geolocalizat în Durango, poate reprezenta un risc de furt de identitate. Sau cineva care folosește un VPN, depistabil în majoritatea cazurilor, poate prezenta și un risc.

Există însă temeri că angajații băncii pot afla locația clienților și pot da „ponturi” pentru eventuale jafuri. Dar 99% dintre angajații băncii nu vor avea acces la aceste informații, astfel încât riscul va fi minuscul.

De exemplu, cunoașterea locației utilizatorilor ar putea permite, teoretic, localizarea debitorilor morți, identificarea posibilului furt de identitate sau fraudă, dar și pentru consolidarea auditurilor de fraudă.