Cel mai recent caz referitor la fostul președinte american stârnește atâta entuziasm pentru că arată în special hotărârea lui de a ataca fără încetare justiția, de îndată ce trebuie să dea socoteală, se arată în cel mai recent editorial al Le Monde.
Statele Unite au trecut cu siguranță noul test al solidității instituțiilor lor, test reprezentat de punerea sub acuzare a lui Donald Trump, pe 30 martie. Faptul că nimeni nu este mai presus de lege și că dreptatea este pentru toată lumea ar trebui totuși să fie evident. Donald Trump se poate învinovăți doar pe sine. Pus sub acuzare de două ori de Camera Reprezentanților, ca președinte, și primul ex-președinte urmărit penal, din întreaga istorie a țării, Trump are în urma sa un cumul de dosare care mărturisesc, cel puțin, o problemă de comportament.
Dosarul, mai degrabă sordid, care i-a adus rechizitoriul, amestecă relația extraconjugală, cumpărarea tăcerii și finanțarea campaniei, chiar dacă va fi necesar să așteptăm datele din 4 aprilie pentru a afla ce anume i se reproșează. Este aproape un peccadillo (plăcere vinovată – n.tr.) în comparație cu cele încă în așteptare, legate de exercițiul său de putere: rolul său în asaltul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021, presiunea asupra aleșilor din Georgia pentru a deforma rezultatele alegerilor prezidențiale din acel stat sau păstrarea obstinată a documentelor clasificate după plecarea sa de la Casa Albă.
Acest caz, în care Donald Trump beneficiază de prezumția de nevinovăție, ca orice inculpat, provoacă atâta entuziasm în Statele Unite, pentru că provocarea pe care o reprezintă pentru democrația americană constă cel puțin la fel de mult în incapacitatea fostului președinte de a respecta regulile elementare ale statului de drept chiar și numai în hotărârea sa de a pune sub semnul întrebării mecanismele acestuia și de a ataca fără încetare justiția, de îndată ce trebuie să dea socoteală.
Donald Trump își constrânge tabăra să fie de partea sa
Beneficiile politice ale acestei strategii a pârjolirii (o tactică militară care implică distrugerea a tot ce poate fi folositor inamicului care înaintează sau se retrage dintr-un teritoriu pe care l-a atacat – n.tr.) sunt evidente. Punând din nou placa care îl prezintă invariabil drept victima unei „vânători de vrăjitoare” și a unui complot „al statului profund”, Donald Trump își constrânge tabăra să vină în apărarea sa, cu riscul de a dezlănțui împotriva recalcitranților furia militanților care s-au închis de mult într-un veritabil cult al personalității.
Cu foarte puține excepții, executivii republicani au concurat, de când a fost anunțat rechizitoriul, cu declarații revoltate care denunță instrumentalizarea justiției în scopuri partizane și avertizează împotriva diviziunilor pe care ei înșiși continuă să le provoace. Aleșii Camerei Reprezentanților, unde sunt majoritari, au făcut deja cunoscut că doresc să-l asculte pe procurorul din New York, democrat, aflat la originea acuzației, declanșând astfel un război de gherilă mortal. La doi ani de la episodul întunecat al Capitoliului, pe care îl condamnase pentru scurt timp înainte de a-și absolvi instigatorul, Grand Old Party arată că încă nu a înțeles și nici nu a învăţat nimic de la Donald Trump.
Este adevărat că răul este vechi. Politizarea justiției, favorizată de alegerea judecătorilor și procurorilor, a devenit o pantă care duce de ani de zile Statele Unite spre incertitudine. Înlăturarea majorităților calificate din Senat, odată necesară pentru confirmarea judecătorilor federali, precum cei de la Curtea Supremă, a eliminat una dintre ultimele garanții care protejează împotriva acestui pericol de polarizare. Cu rezultatul pe care îl cunoaștem: o justiție slăbită și o democrație supuse din ce în ce mai tensiunilor, se arată în editorialul Le Monde.