„Fetele bătrâne“ ale statului, companii care au rămas până astăzi în portofoliul AVAS sau al Ministerului Economiei, deşi restul firmelor din domeniul respectiv au fost privatizate demult, oferă investitorilor de la bursă şi posibilităţi bune de câştig, dar şi dureri de cap, în multe cazuri.
Aceasta pentru că, spre deosebire de companiile cu acţionari majoritari privaţi, cele de stat sunt mult mai sensibile la decizii venite din domeniul politic, destul de instabil în România ultimilor ani.
Privind la evoluţia celor mai importante dintre exponentele sectorului de stat la bursă (lăsăm la o parte Transelectrica, pentru că este într-o situaţie mai specială), observăm că istoria acestora la bursă s-a caracterizat, în cea mai mare parte, prin perioade îndelungate de acalmie, urmate de creşteri sau scăderi bruşte şi puternice. Ultimii doi ani au adus şi trenduri mai puternice, chiar pe perioade ceva mai îndelungate, generate însă în mare parte de evoluţia pieţei.
Electroputere Craiova este un exemplu de eşec al privatizării, evoluţia preţului acţiunilor sale la BVB urmând, aproape de fiecare dată, traseul negocierilor purtate între FPS, APAPAS sau AVAS pe de o parte, şi potenţialii cumpărători, de cealaltă parte. Încăpăţânarea unor şefi ai autorităţilor însărcinate cu privatizarea de a vinde compania numai ca întreg – pe un preţ mare şi către investitori importanţi – a făcut ca şi speranţele de privatizare, şi preţul acţiunilor să fluctueze de mai multe ori, finalul fiind de fiecare dată mai puţin fericit.
Cele mai bune momente ale acţiunii EPT (simbolul bursier al Electroputere) au fost în vara lui 2001, când şi-au declarat interesul pentru privatizare General Electric, General Motors şi Siemens, în vara lui 2002, când General Motors a depus o ofertă concretă, şi la jumătatea lui 2004, când FMI a cerut insistent privatizarea companiei.
În cazul Antibiotice Iaşi, nici nu a fost nevoie ca firma să fie scoasă la vânzare de prea multe ori. După o încercare eşuată de privatizare în anii 2001-2002, evoluţia preţului a fost extrem de calmă, în condiţiile în care nu au mai avut loc evenimente importante. De la sfârşitul lui 2004 au început creşterile, alimentate de fiecare dată de noi anunţuri din partea conducerii societăţii sau a AVAS, referitoare la privatizarea iminentă a societăţii, sau de amânări în selectarea consultanţilor. Cea mai mare creştere a avut loc în septembrie-octombrie 2006, după preluarea de către AVAS, de la Ministerul Sănătăţii, a Antibiotice, în vederea privatizării.
Oltchim, pe de altă parte, are o poveste diferită. Privatizarea nu a fost, în acest caz, singurul element care a influenţat preţul acţiunilor. Scandalul majorării de capital din noiembrie 2003, care continuă şi în prezent, a influenţat chiar mai mult lucrurile, de cele mai multe ori în sens negativ. Totul a pornit de la un credit garantat de Ministerul Finanţelor şi neplătit de Oltchim, iar ulterior încercarea statului de a transforma creanţa în acţiuni ale societăţii s-a lovit de opoziţia acţionarilor minoritari.
Electroputere Craiova
Reţeta câştigului la Electroputere pare a fi: „cumpără la preţuri mici şi aşteaptă un nou anunţ de privatizare pentru a vinde“. De fiecare dată anunţurile au venit, şi de fiecare dată au atras investitori care nu aveau ce face cu banii. În speranţa că privatizarea va avea în sfârşit loc, ei au cumpărat acţiuni la preţuri mari, rămânând cu buza umflată când aceasta, ca de fiecare dată, a eşuat.
Oltchim Râmnicu-Vâlcea
Oltchim este una dintre cele mai imprevizibile companii de la bursă, pentru că problemele nu vin numai din privatizare, ci şi din litigii care au ajuns în justiţie. Deşi interesul MEC şi al acţionarilor minoritari ar trebui să fie comun – de a mări valorea companiei – cearta duce tocmai la plafonarea preţului şi la o lichiditate foarte mică. În 2006, tranzacţiile cu acţiuni Oltchim au cumulat doar 0,28% din totalul rulajului de la bursă.
Antibiotice Iaşi
După o hibernare de câţiva ani, acţiunile Antibiotice au adus deţinătorilor, în sfârşit, creşterea mult aşteptată. Influenţa cea mai mare au avut-o anunţurile autorităţilor de privatizare, potrivit cărora compania va trece, în scurt timp, în proprietate privată. Faptul că procesul de privatizare trenează nu a făcut, la fel ca la Electroputere, ca preţul să scadă, pentru că situaţia economică e mai bună la producătorul de medicamente.
