După ce Preşedintele statului şi Premierul s-au tratat în străinătate, a venit şi rândul cetăţenilor la tratament egal, indiferent de sex, etnie, religie, vârstă şi alte suferinţe ale epocii moderne. Iniţiativa aparţine Uniunii Europene, care şi-a propus, în 2007, să dea şanse egale tuturor.
2007 va fi Anul european al egalităţii şanselor. Uniunea Europeană a stabilit obiectivele programelor ce se vor derula anul viitor în toate ţările membre şi a dat banii pentru acţiuni. Jumătate din bugetul alocat de România acestui proiect – 602.600 euro – provin din fondurile UE. Acţiunile vor debuta cu o conferinţă naţională, în cadrul căreia se va acorda titlul de „Ambasador al Egalităţii“ personalităţilor care vor promova şi reprezenta cel mai bine obiectivele anului.

Agenţia pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi (ANES) are o misiune grea, nu atât prin acţiunile pe care trebuie să le organizeze, cât prin schimbarea unor mentalităţi şi tradiţii în care este greu de găsit echilibrul. O simplă analiză statistică a raportului dintre femei şi bărbaţi în structurile de conducere ale statului ilustrează „inegalitatea de şanse“ din România, fără să mai fie necesare alte comentarii. La începutul acestui an, populaţia României avea cu 2,4 procente mai multe femei în balanţa pe sexe. Cele peste 11 milioane de femei sunt reprezentate în Parlament de 50 de femei, în conducerea ministerelor sunt trei femei, iar la nivelul administraţiei locale, ponderea lor în funcţiile de prefect şi de primar ajunge de-abia la 11%. Nici în alte domenii nu stăm mai bine cu egalitatea şanselor. Potrivit sondajelor efectuate în companii, majoritatea românilor nu acceptă să lucreze cu un homosexual sau cu o lesbiană. Nu avem un cadru complet şi coerent referitor la statutul minorităţilor. Nici persoanele cu handicap nu se bucură de suficient sprijin şi finanţări pentru a se putea integra în sistemul actual de învăţământ, pe piaţa muncii sau pentru a beneficia de servicii sociale.

Despre vârstnici nu se mai aude nimic. Dacă acum avem şase milioane de pensionari, peste 50 de ani, ei vor reprezenta jumătate din populaţia României, ceea ce înseamnă o nouă reformă actualelor sisteme de sănătate, asistenţă şi asigurări sociale, educaţie. Toleranţa religioasă rămâne doar un deziderat, în măsura în care chiar în rândul reprezentanţilor cultelor religioase din România se poartă aprige dispute.
Preşedinta ANES, Maria Moţa, consideră că, din punct de vedere legislativ şi instituţional, situaţia României este mai mult decât bună. Elaborarea şi implementarea unei strategii a egalităţii de şanse poate deveni o realitate. Cu o condiţie: societatea să conştientizeze inegalităţile şi să ia atitudine.  

Segregarea pe sexe a ocupaţiilor tinde să se accentueze în România

Numărul femeilor de pe piaţa muncii scade dramatic

Numeric, femeile au reprezentat partea dominantă în societatea românească. Datorită ponderii naturale, dar şi pregătirii profesionale, educaţiei primite, ele au înclinat balanţa, dar nu în favoarea lor. Accesul femeilor în structurile de conducere, din domeniul public, politic sau al afacerilor, continuă să rămână nesemnificativ.

Începând cu anul 1990, scăderea demografică a înregistrat o intensitate mai mare în rândul bărbaţilor. În paralel, s-a produs şi îmbătrânirea populaţiei, în special a celei rurale feminine, ca urmare a scăderii continue a natalităţii, a intensificării fluxurilor migratorii şi a accentuării mortalităţii populaţiei masculine adulte.
Schimbările se reflectă şi în structura stării civile a populaţiei. A scăzut ponderea persoanelor căsătorite, cu 2,1% la bărbaţi şi 3,1% la femei, faţă de 1992, iar numărul femeilor văduve este de 4,7 ori mai mare decât al bărbaţilor văduvi. Tinerii au început să amâne tot mai des căsătoria. Faţă de 1990, numărul căsătoriilor a scăzut cu 26%. Vârsta la care se încheie prima căsătorie la persoanele tinere continuă să crească sistematic. Iar bărbaţii divorţează mai frecvent. Urmarea: a crescut vârsta medie a mamelor la prima naştere, la fel ca şi vârsta medie la naşterea copiilor. Proporţia copiilor născuţi în afara căsătoriei este tot mai mare. Mai mult de un sfert din totalul nou născuţilor  provine din afara căsătoriei. În ultimii trei ani, fiecare al patrulea nou născut a avut ca mamă o femeie necăsătorită.
Analizele întreprinse scot în evidenţă o mai mare mobilitate în rândul femeilor tinere. Fenomenul cunoaşte amploare, din păcate, în migrarea populaţiei feminine apte de muncă din mediul urban în cel rural. Ponderea o reprezintă femeile necăsătorite. Problemele familiale, şi nu cele de muncă, constituie principalul motiv pentru schimbarea domiciliului. Şi în statisticile referitoare la emigrare ponderea femeilor a fost mai mare decât a bărbaţilor (62,4%). Cele mai multe emigrante provin din rândul femeilor căsătorite. Un sfert dintre femeile care au emigrat au studii superioare. Prima ţară de destinaţie preferată de românce este Germania, în timp ce bărbaţii se orientează spre Italia.

Femeile sunt mai educate, dar câştigă mai puţin


În ultimii zece ani, a scăzut şi populaţia şcolară cu 1,5 milioane, dar ponderea a devenit egală pe sexe. A crescut foarte mult, în schimb, participarea tinerelor de 18-23 ani la instruire. Schimbarea s-a datorat cerinţelor tot mai ridicate legate de obţinerea unui loc de muncă, dar şi creşterii ofertei educaţionale din învăţământul universitar privat. Modificări semnificative s-au remarcat şi în orientarea spre anumite specializări.
Fetele deţin supremaţia în licee la profilurile pedagogice, coregrafice, economice, teoretice şi de artă. Şi în învăţământul superior sunt majoritare (cu 5,4% mai multe decât băieţii). Studentele preferă însă profilurile medico-farmaceutic şi economic, lăsând pe seama băieţilor facultăţile tehnice.

Anul acesta s-a înregistrat cel mai redus nivel al ocupării femeilor, datorat în special scăderii numărului acestora pe piaţa muncii. Cel mai mare sector ocupat de acestea a fost, din păcate, cel al lucrătorilor familiali neremuneraţi (69,3%). Femeile ocupă mai puţin de jumătate (45,5%) din segmentul salariaţilor şi 29% din totalul lucrătorilor pe cont propriu. Procentajul angajaţilor – femei este invers proporţional cu mărimea firmei.
Numărul angajaţilor femei este sensibil mai redus în întreprinderile mici şi mijlocii faţă de microîntreprinderi. Criteriul de angajare este însă calificarea profesională, indiferent de clasa de mărime a firmelor, domeniile de activitate sau de regiunea de dezvoltare. Activităţile cu un pronunţat grad de feminizare s-au înregistrat atât în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale, învăţământului, cât şi în hotelărie şi restaurante, intermedieri financiare şi comerţ. Cele mai potrivite sectoare pentru femei sunt considerate contabilitatea, resursele umane şi controlul. Cu excepţia învăţământului superior, femeile au fost majoritare însă în totalul personalului didactic.

Condiţiile de pe piaţa muncii sunt favorabile femeilor, dar până la bani şi funcţii. Durata medie efectivă a săptămânii de lucru a femeilor este aproape cu trei ore mai mică decât a bărbaţilor. Ele se declară mulţumite într-o proporţie mai mare decât bărbaţii, nu numai de numărul de ore de lucru, ci şi de siguranţa postului şi de condiţiile de muncă. Sunt însă mai nemulţumite de venitul obţinut, deşi datele statistice arată că, la condiţii egale, salariile de încadrare ale femeilor şi bărbaţilor sunt aceleaşi.
Diferenţele dintre salarii sunt determinate de nivelul de calificare şi de poziţiile ierarhice. Distribuţia salariaţilor după nivelul salariului brut lunar evidenţiază o frecvenţă mai mare a femeilor la toate grupele de salarii mici. Ponderea bărbaţilor cu salarii brute lunare de peste 6.000 de lei este de peste două ori mai mare decât a femeilor.

Conducerea afacerilor este pe mâna bărbaţilor

De asemenea, ponderea bărbaţilor care realizează salarii mai mari decât salariul mediu pe economie este mai mare. Explicaţia este dată de faptul că majoritatea salariatelor lucrează în activităţi cu un salariu inferior celui mediu pe economie. Veniturile totale medii ale familiilor monoparentale ating valori mai mari în cazul celor în care părintele este bărbat.
Discrepanţa cea mai mare pe sexe se înregistrează în rândul patronilor. Femeile care conduc o afacere proprie sunt de trei ori mai puţine decât bărbaţii. În sondajul efectuat în acest an de Agenţia Naţională a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei asupra unui eşantion de 1.009 IMM-uri, majoritatea respondenţilor nu au furnizat date privind conducerea efectivă a firmelor de către soţ sau soţie, deşi la Statistică sunt înregistrate 38.000 de femei patron. Numai în 16 cazuri s-a declarat explicit că soţia este conducătorul firmei.
Dincolo de raportările statistice, situaţia femeilor nu s-a ameliorat semnificativ. Anul 2007 ar putea fi un nou început al matriarhatului pe pământ. 

Femeile sunt slab reprezentate în funcţiile de decizie

Maria Moţa, preşedinta ANES, remarcă o feminizare a nivelurilor de mijloc (în structurile centrale) şi de bază (în structurile locale), dar şi a unor ramuri precum justiţia, sănătatea, integrarea europeană şi domeniul muncii.

Capital: UE a declarat 2007 Anul european al egalităţii de şanse a tuturor pe baza a şase criterii de discriminare: gen, orientare sexuală, origine etnică, dizabilităţi, vârstă şi religie. Care este situaţia în România?
Maria Moţa: Am avut un steguleţ galben, dar am reuşit, prin modificările aduse legislaţiei, să înlăturăm toate neajunsurile sesizate de Comisia Europeană în Raportul de monitorizare. Avem chiar şi această instituţie, pe care o conduc, şi care nu exista înainte de 2005. În realitate însă, nu se poate vorbi de egalitate de şanse, nici în domeniul muncii, nici al participării la luarea deciziilor în domeniul politic sau administrativ. Statisticile şi studiile efectuate ilustrează faptul că în funcţiile de conducere sunt bărbaţi, deşi femeile sunt majoritare numeric.

Capital: Care sunt cauzele?
Maria Moţa: Nici societatea nu a dat posibilitatea afirmării femeilor, dar nici legislaţia nu este cunoscută. În 2006, s-a introdus o modificare în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse, prin care se prevede sancţionarea acelor organisme, inclusiv partide, care nu promovează şi nu susţin participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie. Există şi sancţiuni chiar.

Capital: În realitate, acest echilibru nu există. Trebuie să intervină cineva?
Maria Moţa: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ar trebui să sesizeze aceste situaţii neconforme cu legea. Noi am făcut o sesizare, din oficiu, la Consiliul Economic şi Social, organism tripartit format din 27 de membri, unde nu era nici o femeie. Sindicatele şi Patronatele au propus până la urmă câteva femei, nu însă şi Guvernul.

Capital: Dar femeile vin să vă ceară ajutorul?
Maria Moţa: ANES se ocupă doar de politici. Plângerile le înaintăm organismelor care se ocupă de constatarea şi sancţionarea abuzurilor reclamate. Noi solicităm semestrial Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Inspecţiei Muncii să ne trimită rezultatele intervenţiilor făcute la sesizări.

Capital: De ce se plâng cel mai mult femeile?
Maria Moţa: De hărţuire sexuală la locul de muncă. Este greu să dovedească însă acest lucru. Procedura este foarte greoaie şi multe au fost date afară din serviciu până la finalizarea cercetării. Nici una dintre reclamante nu a putut dovedi hărţuirea. Mai reclamă pierderea postului, salariului sau poziţiei ocupate înainte de întreruperea activităţii pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Puţine persoane cunosc faptul că există prevederi ale legii care protejează aceste drepturi.

Capital: Care categorii sunt mai expuse acestor practici abuzive?
Maria Moţa: Pot să vă spun care categorii nu-şi cunosc drepturile. Mediul rural este o altă lume. Nu numai că nu se cunosc legile, dar oamenii din mediul rural nici măcar nu conştientizează existenţa unor discriminări sau abuzuri.

Capital: Un factor important al egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi îl reprezintă concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională. Am făcut progrese?
Maria Moţa: La sfârşitul lunii iunie, din cei aproape 190.000 de beneficiari de indemnizaţie de creştere şi îngrijire a copilului, doar 18% erau bărbaţi, iar din totalul celor 10.583 de persoane care au primit stimulentul pentru creşterea copilului, obţinut pentru că şi-au reînceput activitatea profesională, 35% erau bărbaţi. Statisticile arată că aproape 87% din femei sunt dispuse să-şi reorganizeze viaţa profesională în sensul concilierii cu cea personală.

Capital: Societatea a început să resimtă efectele acestor inegalităţi de sex?
Maria Moţa: Sunt evidente datele legate de faptul că media vârstei legate de încheierea căsătoriei sau a naşterii copiilor a crescut de la un an la altul. Peste 85% din familiile monoparentale sunt formate din femei care-şi îngrijesc singure copiii.

Capital: Diferă situaţia din România faţă de celelalte ţări din UE?
Maria Moţa: Problemele sunt aceleaşi. Dar şi aspectele pozitive. Faptul că femeile de afaceri devin un pol important în economia ţării.