Astfel, în timp ce industria aerospațială comercială este direct conectată la comportamentul populației, iar crizele de orice natură, chiar în lipsa unor restricții, schimbă obiceiurile de consum, industria de apărare beneficiază de pe urma tendinței guvernelor de a-și spori capabilitățile, pentru a face față eventualelor amenințări de securitate.

Industria aerospațială – o vindecare de lungă durată  

 Aviația comercială este, fără îndoială, unul dintre sectoarele cele mai afectate de restricțiile impuse, la nivel global, pe tot parcursul anului 2020. Interdicțiile de călătorie au zdruncinat din temelii industria, reprezentată la suprafață de liniile aeriene, însă, bazată pe un supply chain de sute de mii de companii și milioane de angajați. Boeing și Airbus, cei doi giganți care domină industria aerospațială comercială, au împreună aproape 40.000 de furnizori și peste 280.000 de angajați, în mai multe țări. Așadar, o evaluare a efectelor pandemiei asupra industriei aerospațiale trebuie să aibă în vedere consecințele economice asupra întregului lanț logistic, pentru o perioadă de 5 până la 10 ani.

Numai în 2020, valoarea pieței globale de transport aerian a scăzut cu aproximativ 15% față de anul anterior, de la 801mld USD la 686mld USD.

În perioada 2015-2019 CAGR (compound annual growth rate) pentru numărul aeronavelor comerciale puse în serviciu a fost de 2,9% per an. Ca efect al pandemiei, indicatorul a scăzut la nivelul de 2,4% pentru 2021-2030. Asta înseamnă o încetinire a creșterii numărului de aeronave noi puse în serviciu și scăderea cu aproximativ 30% în forecast-ul de livrări, față de prezicerile de la nivelul anului 2019.

Pentru un rezultat relevant al comparației numărului de aeronave noi livrate, vom lua ca referință anul 2018, întrucât datele anului 2019 au fost viciate de amânarea livrării și punerii în serviciu a aeronavelor B737 MAX. Prin urmare, pentru a înțelege mai bine impactul pe termen lung asupra producătorilor, se preconizează că în următorii nouă ani, numărul de aeronave livrate anual, nu va depăși performanța anului 2018.

Pierderi semnificative sunt înregistrate și în piața serviciilor de întreținere și reparații (MRO – Maintenance, Repair and Overhaul). Datele arată că cererea pentru astfel de servicii va fi mai mică cu aproximativ 14% în următorii 3 ani, față de estimările anului 2019. Ca impact economic, companiile specializate în furnizarea de servicii MRO vor înregistra o pierdere totală de 15,4 miliarde, numai în anul 2021.

Aceste cifre reprezentă consecința directă a scăderii cu peste 55%, în anul 2020 față de anul 2019, a capacității programate a companiilor de transport comercial, situație care a dus la stocarea aeronavelor și reducerea necesității de dezvoltare și de întreținere a flotelor.

Diversele scenarii privind redresarea industriei sunt fundamentate în principal pe succesul programelor de vaccinare. Însă, nici cea mai optimistă dintre ipoteze nu preconizează o revenire la nivelurile dinaintea pandemiei mai devreme de anul 2024. Un alt aspect important însă, luat în considerare mai puțin în studii, dar cu siguranță calculat la nivelul operatorilor aerieni și producătorilor de aeronave este schimbarea obiceiurilor consumatorilor de servicii de transport aerian. Limitările de deplasare, impuse de pandemie, au atras o digitalizare forțată a business-urilor, cu efecte permanente în piața muncii și impact direct asupra mai multor industrii. Perioada îndelungată în care companiile au fost nevoite să își desfășoare activitatea aproape exclusiv online a dus la identificarea și împământenirea unui nou mod de lucru, utilizând resurse umane și financiare mai mici. Astfel, este mai mult decât plauzibil ca marile companii să își regândească strategiile de afaceri internaționale, limitând deplasările cu acest scop. Prin urmare, în cel puțin primii cinci ani după ridicarea restricțiilor, estimăm că traficul de pasageri care efectuează călătorii în interes de afaceri, aproximativ 12% din total, va scădea considerabil.

În concluzie, pentru a supraviețui acestei perioade, operatorii aerieni și companiile de pe întregul lanț care asigură furnizarea serviciilor de transport aerian comercial sunt forțate la o reorientare strategică. Eficientizarea din punct de vedere al costurilor de operare și cheltuielilor cu resursa umană, diversificarea activității prin dezvoltarea unor linii de business complementare, care să poată acoperi pierderile, și strategii de marketing, de vânzări și de pricing care să ia în considerare noua realitate a pieței post-pandemie sunt măsurile care se impun și care vor stabili învingătorii acestei crize.

Industria de apărare – se va reflecta optimismul în realitate?

Cel puțin la nivelul declarațiilor oficiale și al prognozelor de alocări bugetare naționale, în industria de apărare situația se prezintă la polul opus. Sectorul continuă să urmărească un trend ascendent, pentru anul 2021 preconizându-se o creștere cu 2,8% a cheltuielilor globale pentru achiziția de tehnică militară. Pe fondul menținerii tensiunilor la granița de est a NATO, după anexarea Crimeei și a puterii militare din ce în ce mai sporite a Chinei, statele membre par să își dorească menținerea angajamentului de alocare a procentului de 2% din PIB pentru armată. Cu toate acestea, este greu de crezut că cheltuielile de apărare vor rămâne prioritare la împărțirea bugetelor din ce în ce mai subțiate de eforturile de redresare a economiei. Deși experții avertizează asupra pericolelor care pot surveni în urma scăderii capabilităților de apărare, amenințările de securitate sunt percepute de opinia publică la un nivel scăzut, care nu justifică, în acest moment, cheltuieli substanțiale pentru o cursă a înarmării. O situație economică similară celei actuale, generată de criza financiară începută în anul 2008, a dus la o scădere a investițiilor în capabilități militare de 22 de procente, în perioada 2007-2014, la nivelul statelor UE. Astfel, rămâne de văzut câte dintre programele de achiziții anunțate își vor găsi locul în execuția bugetară a anului care abia a început și dacă industria de apărare se va alinia declinului industriei aerospațiale comerciale, cu perspective de redresare de cel puțin patru ani sau până la următoarea amenințare majoră.

Tendințele globale, undă de șoc în economia românească

Cu o industrie de apărare competitivă ca infrastructură și capabilități, dar cu performanțe economice modeste, îndelung anunțatele cheltuieli pentru înzestrarea forțelor sistemului național de apărare erau așteptate ca o soluție salvatoare. În anul 2019, companiile din industria națională de apărare înregistrau peste 8.000 de angajați și o cifra de afaceri de peste 150 mil Euro. Oportunitățile de cooperare industrială în cadrul programelor de achiziție de tehnică militară nouă ar fi însemnat o infuzie de până la 2 miliarde de euro anual, sub formă de comenzi de producție pentru aceste companii. Deși România își menține optimismul în legătură cu cheltuielile pentru apărare, estimând alocarea unui procent de peste 2% din PIB, în contextul unui deficit bugetar preconizat de aproximativ 9%, este mai mult decât posibil ca aceste cheltuieli să fie amânate, iar nicio achiziție majoră să nu se concretizeze, cel puțin în prima jumătate a lui 2021.

Dacă urmărind trendul global, companiile din industria românească de apărare pot spera încă la un impact minim al pandemiei, conform aceluiași trend, piața serviciilor de transport aerian și industria corelativă înregistrează pierderi majore. În anul 2019, industria genera o cifră de afaceri de aproape 1,5 mld Euro, cu un număr de peste 11.000 de angajați, însă este estimat ca cifrele anului 2020 să arate o scădere cu 15% și o rată ridicată a șomajului în rândul specialiștilor. Perspectivele de redresare sunt, de asemenea, pesimiste. Dacă operatorii aerieni au fost menținuți în viață de ajutoarele primite din partea statului și de facilitățile fiscale care să le permită plata obligațiilor salariale, pentru furnizorii de servicii MRO și unitățile de producție, supraviețuirea într-o piață post-pandemie este un joc al adaptării și nu unul al așteptării.

Despre autor

Silviu Grecu este expert în industria aerospațială și de apărare, cu o vastă experiență în roluri de management, în cadrul uneia dintre cele mai importante companii din industria românească.

De profesie inginer de aviație, și-a dezvoltat și definit atât viziunea asupra aspectelor economice ale industriei, cât și abilitățile de management prin absolvirea unui program Executive MBA la Tiffin University, Ohio, USA.

De-a lungul celor 10 ani de activitate în aerospace&defense, a condus importante proiecte de business development, în relație cu principalii jucători globali ai industriei (companii din top 10 la nivel mondial).