În anii '90, când România era forţată să închidă mamutul Comtim, ungurii îşi măreau capacităţile pentru a acoperi golul. În anii 2000, a venit rândul Ungariei să se restrângă.
Intrarea în Uniunea Europeană, în condiţiile negociate de Ungaria, a produs o deraiere semnificativă a bunelor evoluţii din sectorul creşterii porcilor din această ţară.
Fermierii ungari s-au trezit concuraţi de importuri mult mai ieftine provenite din ţările zonei euro a căror competitivitate nu este asigurată exclusiv de factori ce ţin de producţia agricolă ca atare ci de condiţiile mai accesibile de obţinere a creditelor bancare şi de diferitele „artificii” acceptate de statele proprii prin care importurile de furaje din ţările emergente (Brazilia) peste cota europeană erau mascate astfel încât să nu fie grevate de taxe.
La acestea s-a adăugat înmulţirea anilor secetoşi în urma cărora atât în Ungaria cât şi pe piaţa internaţională preţul furajelor a crescut.
Consecinţele acestor factori sînt foarte vizibile, în zece ani, potrivit datelor institutului ungar de statistică, numărul porcinelor s-a diminuat cu 40%. Cele mai relevante date arată că dacă în 2001, numărul porcilor crescuţi pentru sacrificare era de 4,8% deţinuţi în procente egale (50%) în ferme şi gospodării familiale, în 2011 acesta era de doar 3 milioane (-37%)dintre care majoritate (66%) erau crescuţi în ferme iar restul (33%) în gospodării familiale.
Fermierii ungari acuză atât comportamentul băncilor (în special al celor cu capital străin – care deţin cota cea mai importantă din piaţa ungară) care oferă condiţii diferite de creditare în Ungaria faţă de alte ţări europene de unde provin importuri de carne de porc ieftine, dar şi autorităţile ungare cărora le reproşează că nu fac suficient pentru a facilita pătrunderea pe piaţa locală a unor importuri ieftine de furaje aşa cum şi alte state europene o fac.