Orase intregi in care aerul e greu de respirat, rauri si lacuri din care a disparut orice urma de viata, terenuri pe care nu mai creste nimic. Desi pare un peisaj apocaliptic, asa aratau, in 1990, multe din zonele aflate in apropierea intreprinderilor din industria chimica. Cincisprezece ani mai tarziu, lucrurile s-au mai schimbat. O parte din fabrici au fost privatizate si retehnologizate, in timp ce altele si-au restrans activitatea sau chiar au fost inchise, ceea ce a condus la o reducere semnificativa a poluarii generate.Asta nu inseamna, insa, ca problemele au fost rezolvate. Costurile mari pentru ecologizare au facut ca unii agenti economici din domeniu sa-si rezolve doar problemele stringente, in timp ce alte fabrici, chiar si cu lacatul pe poarta, inca reprezinta un pericol pentru mediul inconjurator, din cauza depozitelor de deseuri. Si daca pana acum autoritatile romane au mai inchis ochii, in 2007 vor intra pe fir oficialii europeni. Iar pozitia lor e clara: producatorii care nu respecta normele de mediu ale UE nu mai pot functiona.”Este clar ca foarte multi agenti economici din domeniul industriei chimice au o problema serioasa. Ei au semnalat deja, in repetate randuri, ca fara un sprijin concret nu vor putea face fata cerintelor europene in materie de protectie a mediului”, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR).De la caz la caz, situatia e diferita. Nitramonia Fagaras, de exemplu, mai functioneaza la doar 35% din capacitate, iar situatia financiara a combinatului pare a lasa putine sanse unei rapide retehnologizari. Si aici, ca si la Colorom Codlea, in cazul careia urmeaza sa se efectueze o ultima tentativa de privatizare, fierul vechi si substantele chimice aflate in stoc par a fi mult mai interesante decat eventualele investitii in instalatii nepoluante. In schimb, dupa preluarea de catre SNP Petrom, combinatul Doljchim din Craiova a lansat un proiect de modernizare a cosurilor de fum, cu finantare de la UE. Dupa finalizarea investitiei, cantitatea de noxe eliberate in atmosfera se va diminua. Si la Cluj se misca lucrurile. Unele companii se pregatesc deja pentru normele europene, in timp ce altele „au solicitat perioada de tranzitie pentru retehnologizare pana maximum in 2015”, dupa cum precizeaza Marian Proorocu, director executiv al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului (ARPM) Cluj.La Terapia, de exemplu, dupa un accident, inspectorii de mediu au ajuns la concluzia ca una din instalatiile utilizate era depasita. Conducerea societatii a decis atunci sa demoleze sectia chimica si sa depoziteze deseurile fabricii intr-o halda ecologica proprie. Programul, primul de acest gen din Romania, va costa 6 milioane de euro. Pentru Farmec, e foarte important acum sa fie redusa productia articolelor cu restrictii la livrare in tarile UE si inlocuirea agentului termic folosit in prezent la fabrica din Dezmir, in vederea evitarii poluarii. Conducerea societatii estimeaza la un milion de euro valoarea acestor investitii. O situatie diferita este la Turda. Uzinele Chimice din localitate (UCT) au fost inchise, insa pericolul ramane. „UCT este, conform unor estimari neoficiale, cel mai periculos depozit de reziduuri toxice din tara”, a atentionat deputatul Dan Brudascu.La Timisoara, poluarea generata de industria chimica nu mai reprezinta o problema grava, mai ales ca „mamutul” Solventul este momentan inchis. Exista totusi alte 14 companii mari care prezinta risc de poluare ridicat. Doua din ele, Azur si Spumotim, au programat pentru 2004 investitii de circa 60 de miliarde de lei pentru reducerea impactului asupra mediului, dar au cheltuit pana acum doar 20 de miliarde, conform datelor Garzii de Mediu. Una din cele mai interesante situatii este cea a combinatului Azomures din Targu-Mures. Cel mai mare agent economic din judet risca sa-si inceteze activitatea peste trei ani. „Azomures are autorizatie de mediu cu program de conformare. Pana in prezent au reusit sa tina ritmul, dar nu e sigur ca investitiile vor fi suficiente pentru a se incadra in normele UE. In cazul in care nu vor reusi acest lucru, la 31 octombrie 2007 activitatea se sisteaza”, explica Gabriela Boca, director executiv adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Mures (APM).Ioan Soleriu, directorul general executiv tehnic al Azomures, afirma ca, de la preluarea combinatului de catre TFH si pana acest an, investitiile pentru mediu au depasit 20 de milioane de dolari bani proveniti din credite. Insa, spune el, pentru eliminarea totala a problemelor „este nevoie de timp si bani”. Acesta este motivul pentru care Azomures a solicitat o perioada de tranzitie pana in 2015. Reprezentantii societatii recunosc, de altfel, in documentatia trimisa APM, ca nu se vor putea incadra sub nici o forma, pana in 2007, in normele privind apele uzate deversate, respectiv emisiile de pulberi ale instalatiei de azotat. Ei mai arata ca pretul masurilor de reducere a poluarii este de circa 80-100 de milioane de euro, care, achitat pe termen scurt, ar face ca produsele sa nu mai fie vandabile. Pana la incheierea negocierilor cu UE la Capitolul Mediu, soarta Azomures si a altor sute de companii din domeniu ramane insa incerta.
CE NE-AR PUTEA ADUCE INCHIDEREA COMBINATELOR
· Sute de companii din industria chimica solicita perioada de tranzitie pana cel mai tarziu in 2015, nivelul estimat al investitiilor pentru mediu fiind de doua miliarde de euro.
· In cazul in care nu vor primi derogarea si se vor inchide, vor fi afectate si firmele care le furnizeaza materie prima sau servicii.
· Circa 100.000 de persoane ar putea intra in somaj, iar bugetul de stat ar fi vaduvit de contributii de peste 10.000 de miliarde de lei.
· Anumite produse, ca ingrasamintele chimice, ar putea fi importate la preturi mai mari, ceea ce ar influenta si alte domenii, cum ar fi agricultura.
