Piaţa muncii din construcţii se confruntă cu o criză fără precedent. Firmele nu pot face faţă proiectelor pentru că au deficit de personal. Golul de aproape 15 ani în formarea inginerilor constructori, dar şi a altor specialişti la nivel postliceal, se resimte acut. Profesorii au rămas în tiparul anilor ‘90, şi absolvenţii nu au competenţele cerute de angajatori.
„Avem mari probleme şi cu recrutarea, şi cu reţinerea oamenilor în companie – recunoaşte Romeo Bogdanovici, director resurse umane, Hidroconstrucţia. La toate acestea se adaugă şi pregătirea deficitară din instituţiile de învăţământ. Cele mai multe menţin şabloanele şi cadrele didactice pe care le au dinainte de 1990. Puţine sunt instituţiile de învăţământ care acceptă să pregătească ce vrem noi.“
Aderarea va aduce foarte multe fonduri pentru investiţii în construcţii. Vestea este bună, dar nu ne vom putea bucura beneficiile integrării, pentru că nu avem forţă de muncă suficientă în construcţii şi nici nu este calificată la standardele ce se vor impune. „Dacă nu facem ceva, vor veni competitori puternici. Multe firme vor fi condamnate să moară sau se vor mulţumi cu statutul de subcontractor, de unde se câştigă foarte puţin – anticipează Laurenţiu Plosceanu, preşedinte Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). 20-25% din firmele existente vor dispărea după integrare. Va trebui să ne facem o strategie adecvată noilor condiţii. Piaţa europeană este plină de firme mici, de maximum zece oameni, dar care sunt specializate pe o varietate de lucrări. Presupunând că vor veni, pe fondurile de coeziune, firme din afară, ele nu vor găsi oameni cu care să execute proiectele, pentru că deficitul de mână de lucru calificată în construcţii este uriaş.“
În acest moment, pe piaţa construcţiilor sunt aproximativ 340.000- 360.000 de lucrători. 5-6% sunt muncitori necalificaţi. Se estimează că vreo 90.000 lucrează la negru. În următorii doi ani, va fi nevoie de cel puţin 500.000 de persoane. Dacă în acest interval de timp salariile nu vor creşte la cel puţin 450-500 euro pe lună, emigraţia muncitorilor constructori va continua. Vom ajunge să recrutăm din afara ţării, chiar şi pentru funcţii de conducere. Alternativă puţin viabilă în opinia preşedintelui ARACO. „Bazinul Republicii Moldova şi Ucrainei a secat, pentru că toţi muncitorii constructori de acolo au contracte în Cehia şi Slovacia. Pentru noi, bazinul de recrutare se mută în Asia (Turcia, Pakistan, India, China), dar costurile vor fi mari. Se ştie că muncitorii chinezi sunt plătiţi la Moscova cu 800-1.000 euro pe lună. La fel şi la Tel Aviv. În Canada, piaţa salarială în construcţii a ajuns la 3.000 de euro.“
De parcă nu ar fi destule probleme, în discuţie intră şi pregătirea oamenilor din construcţii. Ar putea să ne consoleze faptul că problema depăşeşte graniţele României. „Noua generaţie nu mai este atrasă de sectorul construcţiilor. Discutam cu italienii, care au aceleaşi probleme ca şi noi. Ei au început să schimbe programele de pregătire în aşa fel încât să devină atractive pentru tineri. Se face apel tot mai mult la parteneriate între sectorul public şi cel privat, pentru a susţine programele de specializare în pas cu nevoile pieţei şi ale oamenilor“. Preşedintele ARACO a învăţat repede din lecţiile Occidentului şi a licitat un proiect de pregătire a specialiştilor din construcţii, în parteneriat cu guvernul flamand.
Managementul şantierelor după standarde comunitare
Începând din februarie 2007, guvernul belgian va cofinanţa, împreună cu ARACO, CMC, Confederaţia Antreprenorilor din Construcţii şi Asociaţia Inginerilor din Flandra, un program de adaptare a sectorului de construcţii din România la cerinţele pieţei şi economiei europene. „Programul trebuie privit pe termen lung – precizează Marc Dillen, directorul general al Confederaţiei Antreprenorilor din Construcţii din Flandra. Intenţionăm să extindem cooperarea cu specialiştii din România pentru că vor fi foarte multe proiecte finanţate prin fondurile de coeziune în sectorul construcţiilor. Este nevoie de specialişti care să facă faţă evoluţiei fără precedent a tehnologiei şi echipamentelor în construcţii.“
Programul de specializare se derulează de mulţi ani, nu numai în Belgia, ci şi în multe alte state ale Uniunii Europene, şi a căpătat o consistenţă care-l face extrem de atractiv pentru cei care îşi doresc o carieră de succes pe piaţa internaţională a construcţiilor. „Este un program de master dedicat inginerilor care au acumulat minimum doi ani de experienţă practică şi doresc să-şi îmbunătăţească performanţele profesionale, în general, dar mai ales pe cele manageriale. Absolvenţii vor primi o dublă certificare: din Belgia şi din România. Cei mai buni absolvenţi vor avea posibilitatea să facă o vizită de documentare în Belgia.“ În completarea informaţiilor primite de la Marc Dillen, s-ar mai putea spune că specialiştii cei mai buni vor avea posibilitatea să şi lucreze în cadrul contractelor cu belgienii.
Programul va fi organizat în parteneriat şi sub autoritatea Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti şi se va desfăşura până în martie 2008, fiind susţinut de lectori belgieni şi români cu experienţă practică semnificativă în acest sector. Elisabeta Mitroi, directoarea CMC, spune că acest sistem occidental de specializare va cuprinde foarte multe teme, abordate mai ales din perspectiva aplicabilităţii lor pe şantierele din România. „Profesorii vor pune accent pe exigenţele ce vor fi impuse sectorului construcţii odată cu integrarea României în Uniunea Europeană. Cele 15 module acoperă subiecte variate, de la chestiuni de politici manageriale până la probleme manageriale concrete cu care se confruntă zi de zi personalul de conducere din companii. Managerii noştri sunt permanent bombardaţi cu probleme de management, legate de calitatea totală, subcontractare, reutilarea şi raportarea la standarde etc., şi nu mai reuşesc să vadă „pădurea“ din cauza teoriilor din cărţi. Acest curs este un răspuns la nevoia simţită de mulţi manageri din construcţii de a-şi forma o imagine de ansamblu, fără a le fi sustrasă atenţia de „capriciile“ temporare ale managementului.“
Programul-pilot se doreşte a fi continuat şi dezvoltat ulterior de specialiştii din România, pentru că industria resimte acut nevoia de pregătire pentru noile tehnologii, echipamente şi materiale tot mai diverse din construcţii. Directorii marilor firme de construcţii spun că este un decalaj uriaş între învăţământul actual din România şi cerinţele pieţei. „O bună parte din corpul profesoral a rămas ancorat în sistemul de pregătire al anilor ‘90, iar noi nu putem să depăşim, cu forţele interne, acest defazaj“, declara un angajator care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Viitorul nu este privit cu optimism în condiţiile date. Angajatorii vor fi nevoiţi să crească salariile foarte mult şi să investească în pregătirea oamenilor. Ceea ce înseamnă că firmele de construcţii trebuie să devină competitive. Cercul devine vicios şi, ca întotdeauna, se pune întrebarea ce rol joacă statul în strategiile de dezvoltare pe termen lung?
Proiecte în pericol
«Aderarea va aduce mult mai multe fonduri de investiţii în infrastructură, ceea ce înseamnă că vom scăpa de problema banilor. Partea rea este nu avem oameni suficienţi şi nici pregătiţi corespunzător pentru proiectele viitoare.»
Laurenţiu Plosceanu, preşedinte ARACO
Decalaj între formare şi nevoile pieţei
«Se recrutează greu forţă de muncă în construcţii, din cauză că migrează în alte ţări. În acest moment, există o criză de specialişti, generată de „golul“ produs în formarea inginerilor în perioada 1990-2005, când tinerii nu au mai vrut să urmeze o facultate tehnică.»
Romeo Bogdanovici, director resurse umane, Hidroconstrucţia
Parteneriate de iarnă pentru vremuri mai bune
Marc Dillen, şeful Antreprenorilor din Flandra, crede în succesul proiectelor cu românii
Capital: Confederaţia Antreprenorilor din Flandra are o experienţă îndelungată în organizarea cursurilor pentru managerii din construcţii. Ce beneficii aţi obţinut în urma programelor de perfecţionare în managementul construcţiilor în Belgia?
Marc Dillen: Este al treisprezecelea an de când desfăşurăm acest program în Belgia. La el participă directorii de şantiere de construcţii care provin, de regulă, din rândul inginerilor de construcţii civile şi industriale. Ei deţin înalte competenţe tehnice, dar sunt lipsiţi de competenţe manageriale. Cursul se concentrează asupra acestora din urmă. În toţi anii în care s-a derulat acest program, participanţii au declarat că frecventarea lui le-a influenţat foarte mult cariera. Acesta a fost principalul beneficiu. Participanţii au dobândit mai multe cunoştinţe şi know how, şi-au putut asuma mai multe responsabilităţi şi au putut promova.
Capital: De ce aţi ales România pentru a implementa acest curs?
Marc Dillen: România va fi în curând stat membru al Uniunii Europene. Companiile flamande doresc să colaboreze cu cele româneşti atât în România, cât şi în Flandra. Guvernul nostru susţine colaborarea dintre companiile flamande şi companiile din noile state membre ale Uniunii Europene, iar integrarea României şi transferul de know-how constituie un element important în acest proces. Este şi motivul pentru care guvernul flamand acordă susţinere financiară proiectelor care se concentrează asupra transferului de cunoştinţe şi competenţe, promovate în cadrul parteneriatelor cu firmele flamande. De asemenea, colaborarea va permite crearea unei reţele care se poate dovedi folositoare companiilor de construcţii româneşti şi flamade în dezvoltarea afacerilor.
Capital: De acest program au mai beneficiat şi alte ţări recent intrate în Uniune (Polonia, Ungaria etc.). Care au fost rezultatele obţinute în alte ţări?
Marc Dillen: În primul rând, directorii de şantiere de construcţii au câştigat cunoştinţe şi competenţe manageriale, care speram că le-au fost de folos pe mai departe, în carieră. De asemenea, colaborarea dintre federaţiile din domeniul construcţiilor a dus la crearea unor reţele de cooperare între companiile de construcţii poloneze sau ungare, pe de o parte, şi cele flamande, pe de altă parte.
Marc Dillen, director general al Confederaţiei Antreprenorilor din Construcţii din Flandra
