Impulsionate de aderarea la UE, investiţiile străine directe din primul an „european“ al României sunt estimate la circa zece miliarde de euro. Unde se vor duce banii? Un lucru cu care toată lumea pare a fi de acord: nivelul investiţiilor străine directe în economia românească va fi mai mare în acest an decât în 2006. Iar majoritatea banilor vor veni, firesc, dinspre companiile europene, care în multe cazuri au aşteptat momentul aderării pentru a-şi plasa banii a
Impulsionate de aderarea la UE, investiţiile străine directe din primul an „european“ al României sunt estimate la circa zece miliarde de euro. Unde se vor duce banii?
Un lucru cu care toată lumea pare a fi de acord: nivelul investiţiilor străine directe în economia românească va fi mai mare în acest an decât în 2006. Iar majoritatea banilor vor veni, firesc, dinspre companiile europene, care în multe cazuri au aşteptat momentul aderării pentru a-şi plasa banii acolo unde pot maximiza profitul pe baza unor reguli de joc ştiute şi exersate. Investiţiile se vor îndrepta spre orice sector sau companie cu reale posibilităţi de creştere în următorii cel puţin patru sau cinci ani, pe un segment de piaţă unde marii jucători nu şi-au făcut încă intrarea sau acolo unde nu există încă produse ori servicii similare cu cele din ţările vest-europene.
Există încă jucători de talie europeană care nu sunt prezenţi în România, deşi au făcut paşii extinderii în ţările care au aderat în mai 2004. Un exemplu ar fi Germania, care, în afara retailului, nu are companii de talie mare printre investitorii în România. Aşa cum spunea, pentru Capital, Dirk Rütze, directorul general al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane, o parte dintre acestea iau în considerare investiţii în România.
„Mă aştept la investiţii mai multe şi mai semnificative, mai ales în infrastructură. România are nevoie de tot ce tine de logistică, transport şi energie şi vom vedea investiţii de capital de dimensiuni neaşteptate în România, începând cu 2007“, e de părere şi Markus Piuk, avocat coordonator al casei de avocatură Schoenherr şi Asociaţii.
Criza forţei de muncă schimbă strategia investiţională
De altfel, una dintre primele investiţii germane anunţate va fi cea a concernului auto Daimler-Chrysler, care îşi va deschide propria reţea de reprezentanţe auto, în parteneriat cu Ţiriac Auto. După modelul germanilor de la Mercedes ar putea acţiona şi alţi producători auto care sunt prezenţi în România doar prin reprezentanţi autorizaţi, nu şi cu magazine proprii. Cu condiţia ca, în primii ani de după aderare, piaţa autohtonă a autovehiculelor noi de import să nu se încline prea tare în favoarea celor de second-hand.
Cu toate că epoca marilor privatizări s-a încheiat, iar a celor câteva rămase în domeniul utilităţilor s-a amânat, oficialii Agenţiei Române pentru Investiţii Străine se aşteaptă la o creştere semnificativă a investiţiilor greenfield şi, mai ales, a celor rezultate prin achiziţii. La fel, o parte consistentă din capitalul european investit în România va veni de pe urma extinderii şi modernizării investiţiilor deja efectuate. Aici se numără în principal Renault, care va construi, începând cu 2007, două noi obiective în România, o fabrică de cutii de viteze şi un centru de dezvoltare-proiectare, investiţii estimate la peste 500 de milioane de euro. Tendinţa a început să se manifeste deja, conform datelor ARIS referitoare la investiţiile străine directe pe primele nouă luni ale lui 2006. „Cea mai importantă componentă a investitiilor străine directe atrase de România a fost «alte capitaluri», adică împrumuturi acordate de compania mamă structurilor afiliate din România, urmată de «profit reinvestit» şi participaţii la capital“, afirmă reprezentanţii agenţiei.
Totuşi, investiţiile greenfield au produs şi vor continua să producă şi un efect negativ, chiar asupra investitorilor. Principalele investiţii de acest tip pe care România le-a atras în ultimii trei ani, INA Schaeffler, Renault, Egger, Calsonic şi Real International Holding, toate depăşind valoarea de 100 de milioane de dolari, au generat 4.500 de locuri de muncă. Aşa cum avertizează din ce în ce mai mulţi jucători străini, pe piaţa forţei de muncă a început să se facă simţită o criză la toate nivelurile, de la muncitori calificaţi până la specialişti sau manageri. De aceea, achiziţiile ar putea fi preferate în detrimentul investiţiilor greenfield chiar de acei investitori care până acum luau în calcul demararea unei afaceri de la zero în România. În plus, din motivul amintit, piaţa românească nu va mai fi la fel de atractivă ca şi până acum pentru relocarea sau construirea unor capacităţi de producţie, mai ales pentru europeni, iar principalele investiţii ale acestora se vor îndrepta către sectoarele de servicii şi retail – valorificând în acest fel creşterea nivelului veniturilor din România.
„După aderare, nu neapărat din 2007, dar sigur din 2008, mă aştept să intre pe piaţa din România jucători din retail la un nivel mai înalt (de exemplu în domenii ca mobilă sau electronice), dar şi mai mulţi asigurători care vor oferi produsele lor, mai sofisticate – mai ales în domeniile de life şi sănătate“, conchide Markus Piuk de la Schoenherr.
Aflux de investiţii mari
«Mă aştept la investiţii mai multe şi mai semnificative, mai ales în infrastructură. România are nevoie de tot ce ţine de logistică, transport şi energie şi vom vedea investiţii de capital de dimensiuni neaşteptate în România, începând cu 2007.»
Markus Piuk, avocat coordonator, Schoenherr şi Asociaţii