Adevărul despre cei care trăiesc 100 de ani! Oamenii care ajung la o vârstă de 100 de ani sau chiar mai mult reprezintă grupul demografic al populației lumii cu cea mai rapidă creștere, cifrele dublându-se aproximativ la fiecare zece ani, începând cu anii 1970.
Adevărul despre cei care trăiesc 100 de ani
Adevărul despre cei care trăiesc 100 de ani! Cât timp pot trăi oamenii și cum reușesc să aibă o vârstă înaintată și o viață sănătoasă au reprezentat mereu un mister pentru oamenii de știință. Platon și Aristotel scriau despre procesul de îmbătrânire încă de-acum peste 2.300 de ani.
Totuși, încercarea de a înțelege secretele din spatele longevității nu este ceva simplu pentru că implică dezvăluirea interacțiunii complexe a predispoziției genetice și a factorilor stilului de viață, precum și a modului în care aceștia interacționează de-a lungul vieții unei persoane.
Un studiu recent, publicat în GeroScience, a dezvăluit câțiva biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și glucoză, la persoanele care trăiesc mai mult de 90 de ani, scrie Sciencealert.
Nonagenarii și cei care ating vârsta de 100 de ani au reprezentat dintotdeauna un interes aparte pentru oamenii de știință, deoarece astfel s-ar putea descoperi cum să trăim mai mult și, eventual, cum să îmbătrânim cu o sănătate mai bună. Până acum, studiile asupra centenarilor au fost la scară mică și s-au concentrat pe un grup selectat, de exemplu, excluzând persoanele de o sută de ani care locuiesc în azile de bătrâni.
Acest studiu este cel mai amplu care compară profilurile biomarkerilor măsurate de-a lungul vieții în rândul oamenilor cu viață foarte lungă și al celor cu viață mai scurtă. S-au comparat profilurile biomarkerilor persoanelor care au continuat să trăiască după vârsta de 100 de ani și ale colegilor lor cu viață mai scurtă și s-a investigat legătura dintre profiluri și șansa de a ajunge la o astfel de vârstă.
1.224 dintre ei, sau 2,7%, au trăit până la 100 de ani
Cercetarea a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși evaluărilor de sănătate la vârsta de 64-99 de ani – aceștia erau un eșantion din așa-numita cohortă Amoris. Acești participanți au fost apoi urmăriți prin datele din registrul suedez timp de până la 35 de ani. Dintre acești oameni, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la 100 de ani. Marea majoritate (85%) a centenarilor erau femei.
Au fost incluși 12 biomarkeri pe bază de sânge, legați de inflamație, metabolism, funcție hepatică și renală, precum și posibile malnutriții și anemii. Toate acestea au fost asociate cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studii anterioare. Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric – un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente.
De asemenea, s-au analizat markerii legați de starea și funcția metabolică, inclusiv colesterolul total și glucoza, și cei legați de funcția hepatică, cum ar fi alanina aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină. (Alp) și lactat dehidrogenază (LD).
De asemenea, s-a analizat creatinina, care este legată de funcția rinichilor, și fierul și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), legată de anemie. În cele din urmă, s-a investigat și albumina, un biomarker asociat cu nutriția.
Cei care au atins o vârstă de o sută de ani au avut niveluri mai scăzute de glucoză, creatinine și acid uric
Astfel s-a descoperit că, în general, cei care au atins suta de ani au avut tendința de a avea niveluri mai scăzute de glucoză, creatinine și acid uric începând cu 60 de ani. Deși valorile mediane nu au diferit semnificativ între centenari și non-centenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au afișat rareori valori extrem de mari sau scăzute.
De exemplu, foarte puțini dintre cei care au ajuns la o sută de ani aveau un nivel de glucoză peste 6,5 mai devreme în viață sau un nivel al creatininei peste 125.
Pentru majoritatea biomarkerilor, atât centenarii, cât și non-centenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că aceste linii directoare sunt stabilite pe baza unei populații mai tinere și mai sănătoase.
Legătura între sănătatea metabolică, nutriție și longevitate excepțională
Când s-a analizat care dintre biomarkeri au fost legați de probabilitatea de a ajunge la 100 de ani, s-a constatat că toți, cu excepția a doi (alat și albumină), dintre cei 12 biomarkeri au arătat o legătură cu probabilitatea de a împlini 100 de ani, chiar și după ce s-a luat în considerare vârsta, sexul și povara bolii.
Între timp, persoanele cu niveluri mai mari de glucoză, creatinină, acid uric și markeri ai funcției hepatice au avut șanse mai mici de a ajunge la o sută de ani.
În termeni generali, diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai substanțiale.
Chiar dacă diferențele descoperite au fost, în general, destul de mici, ele sugerează o potențială legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitate excepțională. Cu toate acestea, studiul nu permite o concluzie despre factorii, stilul de viață sau genele care sunt responsabile pentru valorile biomarkerilor. Dar factori precum nutriția și consumul de alcool joacă un rol important.