Dragnea și Vâlcov au luat mai multe decizii împotriva tuturor celor care au contribuit în ultimii ani la evoluția țării: economie privată, profesioniști, zona sănătoasă a administrației, parteneri externi – state și companii. Costurile asaltului PSD împotriva multinaționalelor vor fi imense pentru România.
Potrivit vechiului program de guvernare, salariul minim urma să ajungă la 1.750 lei în 2020. Guvernul ”Dragnea 2” se angajează să-l urce la 2.000 de lei încă de la 1 ianuarie 2018. Mai mult: acum anunță pentru 2020 un salariu minim de 3.000 de lei. Adică, aproape dublu față de cât promitea doar cu jumătate de an în urmă (1750 lei).
Însă, adevărata lovitură pregătită de Dragnea privește pensiile. Noul program prevede ca în următorii trei ani să aibă loc o dublare a punctului de pensie. De la 917 lei, cât este în prezent, la 1.775 lei, în 2020. Cum a ajuns PSD, în doar câteva luni, la concluzia că economia poate susține un asemenea efort? Mister.
De unde vrea Liviu Dragnea să ia bani ca să acopere creșterile de salarii și pensii? De la capitaliștii hrăpăreți. De la companiile străine și multinaționale, în mod special. Pe care le-a dat ca exemplu negativ, chiar în ziua învestirii guvernului Tudose. Împotriva lor este îndreptată propunerea de introducere a profitului pe venit, dar nu numai.
Costurile asaltului PSD împotriva multinaționalelor vor fi imense pentru România. Dar nu pentru că, punctual, în anumite chestiuni, cum ar fi profitul impozabil declarat de marile companii străine, problemele nu ar fi reale. Ci pentru că ele nu trebuie abordate de pe poziții agresive, populiste și naționalist-demagogice. Vor exista repercursiuni serioase asupra unei economii conduse de politicieni fără tact, care cred că vor reuși să își finanțeze promisiunile fantasmagorice pe seama economiei private. Nu va înghiți nimeni un asemenea abuz!”
Vestea proastă pentru noi toți este că ”taxa pe lăcomie” a relevat cât de divizată este chiar și zona activă, critică, rațională a societății. Reacția pe rețelele de socializare la ”trăsnaia” lui Vâlcov a fost mult mai slabă decât cea la atacurile împotriva justiției. Companiile nu pot spera la multă solidaritate din partea cetățenilor când puterea le abuzează, așa cum nici cetățenii nu au simțit multă solidaritate din partea mediului de afaceri atunci când au protestat împotriva corupției.â