Adevăratele temeri ale Greciei cu privire la Turcia: Devine o putere strategică

Turcia Grecia

Sursă: Dreamstime

Raportul "Turcia în căutarea autonomiei strategice", întocmit de consilierul pe probleme de securitate națională a lui Mitsotakis, Alexandris Diakopoulos, face cunoscute cele mai recente provocări ale Atenei. Constatările din raport sunt următoarele: Turcia, controlând căile maritime din Marea Neagră și Canalul de Suez până la Mediterana Orientală, devine o putere interregională. Turcia își intensifică influența asupra Africii.

Adevăratele temeri ale Greciei cu privire la Turcia: Devine o putere strategică

A ieșit la iveală adevărata teamă a Greciei, țară care provoacă agitație și recurge la demagogie în cadrul fiecărei întâlniri pentru a-i uzurpa Turciei drepturile legitime în Mediterana de Est și Egee.

Amiralul în rezervă Alexandris Diakopoulos, fost consilier pe probleme de securitate națională a prim-ministrului Greciei, Kyriakos Mitsotakis, și Nikos Stournaras au pregătit un raport cu titlul „Turcia în căutarea autonomiei strategice” în care experții militari greci analizează puterea crescândă a Turciei în Mediterana de Est și Egee și motivele pentru care Grecia ar trebui să se îngrijoreze.

În introducerea raportului se subliniază că Mediterana de Est constituie o rută de tranzit  pentru comerțul internațional maritim, iar forța care domină aici va fi țara care va avea un cuvânt de spus în lume. În document se mai arată că forțele armate turce și-au consolidat capabilitățile prin dezvoltarea armamentului național, menționându-se că „Ankara încearcă să umple golul de putere care s-a creat și să domine căile comerciale internaționale.”

Va domina căile maritime

În raport se subliniază că „Ankara, prin intermediul doctrinei Patria Albastră, urmărește să domine în Mediterana de Est, un punct obligatoriu de trecere a căilor comerciale care leagă Europa de Oceanul Indian, precum și piețele din Asia de sud-est.”

Experții greci își exprimă îngrijorarea față de transformarea Turciei într-o perioadă scurtă într-o putere internațională și adaugă: „Controlând căile maritime de la Marea Neagră și Canalul de Suez și până la Oceanul Indian și pe cele de tranzit din est care merg spre Europa, Turcia va deveni o putere interregională incontestabilă.”

Experții greci care analizează și acordul semnat cu Libia privind zona economică exclusivă spun că „Turcia, care folosește acest acord în contextul doctrinei Patria Albastră, reprezintă o putere nu numai în Egee sau Mediterana de Est, ci și în Mediterana Orientală.”

Este prezentă în toate problemele regionale

Referindu-se la importanța doctrinei Patria Albastră, raportul desconsideră eforturile diplomatice ale Ankarei și demersurile ei de a-și căuta drepturile prin intermediul dreptului internațional, scrie Yeni Șafak.

„A folosit ‘forța dură’ pentru a-și impune dominația în regiune în vidul de putere de la Mediterana de Est” se spune în raport și se atrage atenția că Turcia este prezentă în toate problemele regionale. Experții atrag atenția că viziunea Patria Albastră este un obiectiv intercontinental și continuă: „Pentru a recâștiga comerțul și forța maritimă, aflate odată în mâinile otomanilor, Turcia este activă în Marea Mediterană.”

Obligă Occidentul la relații egale

De asemenea, în raport, relațiile dintre Turcia și Occident sunt calificate drept „negocieri pe picior de egalitate”. Turcia se consideră pe sine cea mai importantă putere și cel mai important aliat cu care SUA, China și Rusia trebuie să se înțeleagă pentru a-și asigura prezența în regiune.

Influența ei în Africa a crescut

Făcându-se referire și la politica pe care o promovează în Africa, în raport se menționează că „Influența politică, economică, militară și culturală pe care Turcia o promovează în Africa este indicatorul aspirațiilor sale interregionale. Poziția Ankarei este una opusă colonialismului occidental din țările africane, ea dorind să devină o forță a Islamului.”

Atrage atenția faptul că Turcia acționează pentru a susține legăturile Turciei cu lumea musulmană, subliniază experții, că după colonialism, discursul lui Erdoğan are efect în Africa și ajută la intensificarea influenței Turciei în țările cu populație majoritar musulmană.

De asemenea, în raport se subliniază că Turcia sprijină educația, reprezentând o „forță soft” de succes în Africa, și educă noua generație de musulmani.