Negrul în sine nu este o culoare reală. Se spune că negru simbolizează doliul, durerea pe care o simt oamenii când îi pierd pe cei dragi. Cei care se îmbracă în negru arată respect pentru defunct, onorându-i memoria. Este o tradiție care a apărut prima dată pe vremea Imperiului Roman.
Astăzi, obiceiul purtării veșmintelor cernite la înmormântare și, ulterior, în perioada de doliu, se respectă în toată lumea. Oamenii au considerat negrul drept culoarea potrivită pentru a-i însoți, pe ultimul drum pe cei apropiați, deși există țări, precum Etiopia, care a adoptat albul ca doliu.
Purtarea veșmintelor negre la înmormântări are o lungă istorie. Hainele cernite exprimau tristețea și suferința celui care a pierdut pe cineva drag. Un număr mare de culturi din întreaga lume respectă obiceiul, din Vietnam până-n Germania, de la maorii din Noua Zeelandă, până în Africa de Sud, scrie grunge.com.
Se știe că obiceiul de a purta veșminte negre la ceremonii funerare datează cel puțin din vremea Imperiului Roman, devenind o tradiție bine împământenită în epoca Reginei Victoria a Marii Britanii.
În vremea Imperiului Roman era o practică obișnuită ca romanii să poarte toga neagră în perioada de doliu. Veșmântul a fost numit „toga” (fiind de culoare maro sau gri închis) și se purta în zilele de doliu. Toga era o bucată lungă de țesătură, înfășurată peste umeri în mai multe moduri.
Regina Victoria a purtat doliu timp de 40 de ani, până la moartea ei în 1901
În epoca victoriană, în Anglia, o femeie care era în doliu purta haine cernite timp de un an și o zi după moartea soțului. Dar oamenii nu-și permiteau să țină doliu și să cumpere haine noi, in special pentru perioada doliului. De aceea, purtarea veșmintelor de culoare neagră a fost multă vreme un obicei al aristocrației.
Regina Victoria a fost cea care a purtat doliu timp de 40 de ani, de la dispariția Prințului consort, Albert, în 1861, până la moartea ei în 1901.
Obiceiurile funerare din Anglia au traversat oceanul și au ajuns în America.
Obiceiul a ajuns în secolul XIX și în America
Astfel, până la sfârșitul anilor 1880, americanii obișnuiau să poarte veșminte de culoare neagră după moartea celor dragi. Mai mult, marile magazine din America începuseră să aibă departamente speciale care se ocupau cu confecționarea și comercializarea veșmintelor de doliu.
În zilele noastre, însă, regulile nu mai sunt stricte, astfel încât orice culoare închisă este permisă, atâta timp cât ținuta este una decentă. Bleumarinul, griul și violetul închis sunt folosite frecvent.
Există și situații în care procesiunile funerare au adoptat culoarea alb, dar numai în anumite cercuri. Astfel, în anul 1962, la moartea Wilhelminei, fostă regină a Olandei, s-au organizat funeralii în alb. În familia regală olandeză se păstrase, pe filieră spaniolă, această tradiție a doliului alb, iar fosta regină a dorit ca la moartea ei albul să fie culoarea de doliu. Trei decenii mai târziu, regina Fabiola a Belgiei a purtat alb la moartea soțului său, regele Baudouin.