Aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume, cu acces limitat sau inexistent la apă potabilă sigură, se bazează doar pe apa îmbuteliată. Dar pentru noi ceilalți, este o chestiune de comoditate și credința neclintită – sprijinită și încurajată de marketingul din industrie – că apa îmbuteliată este mai sigură și adesea mai sănătoasă decât apa de la robinet.

Experții de la Weill Cornell Medicine din Qatar susțin că lucrurile nu stau deloc așa, scrie Phys.org.

Acest lucru se datorează faptului că, adesea, apa îmbuteliată nu este supusă acelorași standarde riguroase de calitate și siguranță ca apa de la robinet și poate prezenta riscul ca substanțe chimice dăunătoare să se scurgă din sticlele de plastic. Mai ales dacă este depozitată pentru o perioadă lungă de timp și/ sau expusă la lumina soarelui și la temperaturi ridicate, explică ei.

Între 10% și 78% din probele de apă îmbuteliată conțin contaminanți, inclusiv microplastice

Se estimează că între 10% și 78% din probele de apă îmbuteliată conțin contaminanți, inclusiv microplastice, adesea clasificate ca perturbatori hormonali (endocrini). Dar și diverse alte substanțe, inclusiv ftalați (utilizați pentru a face plasticul mai durabil) și bisfenol A (BPA).

Contaminarea cu microplastice este asociată cu stresul oxidativ și dereglarea sistemului imunitar

Contaminarea cu microplastice este asociată cu stresul oxidativ, dereglarea sistemului imunitar și modificări ale nivelului de grăsime din sânge.

Și expunerea la BPA a fost legată de probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul și obezitatea, adaugă ei.

”Deși există praguri de siguranță pe termen scurt, efectele pe termen lung ale acestor contaminanți rămân în mare parte necunoscute”, observă autorii.

Apa de la robinet este o opțiune mai ecologică

Apa de la robinet este o opțiune mai ecologică. Sticlele de plastic reprezintă al doilea cel mai frecvent poluant oceanic, reprezentând 12% din toate deșeurile de plastic.

La nivel global, doar 9% din aceste sticle sunt reciclate, ceea ce înseamnă că cele mai multe ajung la gropi de gunoi sau incineratoare sau sunt „exportate” în țări cu venituri mici și medii.

Pe lângă deșeurile generate, procesul de extragere a materiilor prime și de fabricare a sticlelor de plastic contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră, adaugă aceștia.

Deși s-au făcut unele eforturi pentru a facilita utilizarea apei potabile în restaurante și spații publice, pentru a reduce prevalența materialelor plastice de unică folosință, trebuie să se facă mult mai mult, susțin autorii.

„Dovezile adunate subliniază rolul critic al intervențiilor guvernamentale și al campaniilor educaționale în schimbarea percepției și comportamentului publicului. Aceste campanii ar trebui să evidențieze gestionarea mediului și beneficiile pentru sănătate ale alegerii apei de la robinet, ducând la o schimbare, către practici de consum mai durabile,” sugerează autorii.

„Dependența de apa îmbuteliată implică costuri semnificative de sănătate, financiare și de mediu, necesitând reevaluarea urgentă a utilizării pe scară largă a acesteia”, concluzionează ei.

„Guvernele trebuie să se confrunte cu aceste probleme”, inclusiv cele din țările cu venituri mici și medii, unde este nevoie urgentă ca acestea să investească în infrastructura apei potabile sigure”, adaugă ei.