Arsenie Boca a fost canonizat prin decizia înțeleaptă a IPS Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, conform evz.ro. Văd din ce în ce mai des, în ultimele zile, cum se (re)insinuează o idee: Părintele Arsenie Boca a fost simpatizant al Mișcării Legionare. M-a interesat subiectul. Ca istoric am învățat să caut în arhive. Cea mai la îndemână este cea de la CNSAS. Acolo în dosarul de sute de pagini al părintelui am căutat să văd dacă acuzația de membru al Mișcării Legionare este adevărată. Nu am găsit nici o dovadă concretă! Doar bănuieli și zvonuri colportate pe seama unui preot înzestrat cu foarte mult har.
Și stați liniștiți! Arsenie Boca nu a fost urmărit numai de Securitate. Înaintea comuniștilor s-au ocupat de el și serviciile de informații (Siguranță și Jandarmerie) ale Mareșalului Antonescu. Am citit și cărțile scrise de Florian Bichir, un istoric care a publicat integral dosarul lui Arsenie Boca. Așa că am refăcut traseul acestei acuzații. Un fals istoric, după părerea mea, scrie jurnalistul Dan Andronic pe evz.ro.
Arsenie Boca, urmărit de Antonescu
Prima mențiune o găsim într-o notă informativă din 5 iunie 1943: „În urma deselor vizite făcute de mai mulți legionari identificați personal la mănăstirea Brâncoveanu, BĂNUIM că preotul Arsenie Boca de la această mănăstire este un înfocat legionar și credeam că face chiar parte din conducerea clandestina legionară, însă este foarte greu de prins fiind chiar sub scutul mitropolitului Nicolae al Ardealului”. Nota informativă se încheie cu o propoziție demnă de Caragiale: Informațiunea este sigură. Semnează șeful postului de Jandarmi din Sâmbăta de Sus – J. Plot.
La Mănăstirea Sâmbăta de Sus veneau mulți oameni, atrași de evlavia părintelui Arsenie Boca, printre ei și ceva legionari. Ca și țărăniști, liberali, poate ceva comuniști, dar miile de oameni aveau un alt punct comun: Credința în Dumnezeu! De ce îl urmăreau serviciile Mareșalului Antonescu pe Arsenie Boca? Pentru că BĂNUIAU, nu pentru că ȘTIAU…
Dar în esență era vorba despre o cu totul altă cauză. Răspunsul ni-l dă tot o notă informativă, din iulie 1943:
„În concluzie, în urma contactului avut cu călugărul Arsenie toate persoanele manifestă o adâncă încredere față de acesta, care nu poate fi combătută prin nici un argument. Din toate conversațiile lor despre călugăr se poate observa că în viitor acest călugăr va avea un rol mare în țară. Din toate predicile călugărului se poate observa intenția lui de a crea spirit de sacrificiu pe temeiul credinței, profețind o luptă mare când fiecare va trebui să sufere pentru mântuirea sufletească și pentru îndreptarea lumii pe căile bune”.
Vreți încă o dovadă că Arsenie Boca nu avea legătură cu legionarii lui Horia Sima?
Ne spun tot informatorii Siguranței: „În decursul de la 13-18 VIII a.c. nu a venit la mănăstire nici un legionar, lucru care dă de bănuit. Se vor evita de legionari zilele mari, când bănuie că vor fi supravegheați”.
Adică dacă nu i-am văzut, ceea ce înseamnă că se întâmplă ceva necurat. Sigur au venit, dar când nu i-am văzut noi! După principiul lui Murphy: Să nu lăsăm adevărul să strice o poveste bună! Sau al Binomului Coldea-Kovesi.
Extrem de zelos, în decembrie 1943, șeful de post raportează că intenția pr. Arsenie Boca de a-și construi o chilie în munte. Ceea ce în mintea lui este un indiciu că vrea să adăpostească legionari. Numai că, de această dată, până și lui i se pare o transmite o informație tip gogoriță, așa că încheie: „Informațiunea nesigură, așa cum s-a primit”.
Așa cum menționam, popularitatea de care se bucura părintele Arsenie Boca a îngrijorat tot timpul politicienii. În 1944, Agentura Ardeal transmitea: „Duminică 20 februarie a.c. Mitropolia din Sibiu a fost transformată în loc de pelerinaj, iar dovedindu-se neîncăpătoare, pentru marele număr de credincioși și ostași ai domnului veniți din diverse părți ale Ardealului, pentru asculta predicile călugărului Arsenie Boca, de la mănăstirea Brâncovenească”.
Cum devine Părintele inamicul Statului?
Prima arestare a lui Arsenie Boca are loc în 1945 din ordinul părintelui Constantin Burducea, ministru al Cultelor din 6 martie 1945 până în 30 noiembrie 1946. Un personaj sinistru, fost simpatizant legionar (dovedit), protejat al comunistului Petre Constantinescu-Iaşi. Burducea este un preot devenit un zelos activist comunist în guvernul Petru Groza. A fugit din România în 1948 după ce a eșuat în tentativa de a organiza un congres al preoților democrați. Ceea ce la- făcut inutil pentru comuniști, iar trecutul legionar îl urmărea.
Vin comuniștii la putere. Rapoartele continuă. În același stil: Nu avem DOVEZI, dar asta nu ne împiedică SĂ LANSĂM ACUZAȚII.
Raportul șefului Biroului de Siguranță, comisar Filip Nicolae este în același spirit, prostesc: ”În ceea ce privește activitatea politică putem lansa presupunerea bazată pe un adevăr mai mult decât probabil că în această mănăstire mai dăinuiește încă o atmosferă de admirație vădită pentru legionarism, aceasta cu atât mai mult că aici a fost locașul în care a fost internat ex. Mareșalul Antonescu care era vizitat des la timpul său de corifeii și promotorii politicii naziste și legionare, astfel că aceștia au știut să lase urme adânci și reminiscențe care nu pot dispărea cu ușurință, decât printr-o completă despărțire a celor ce au fost întrecut prin aceste locuri, în caz contrar germanul conducător al distrugerii și subminării noastre politice va găsi și aici un teren slab și propice dezvoltării lui. Dovada materială privind exteriorizarea aceste simpatii nu avem, întrucât sunt prea bine cunoscute metodele celor ce le nutresc, însă experiența trecutului și cea a prezentului în care dau dreptul să ne emitem presupunerile care fac obiectul celor arătate în prezent referat.”
