Blocurile vechi din România: Rezistă la marele cutremur? Mitul construcțiilor antiseismice „pe bile”
După cutremurul devastator din 4 martie 1977, în România a apărut legenda blocurilor antiseismice „pe bile”, considerate a fi cea mai avansată tehnică de protecție împotriva seismelor. Potrivit unor specialiști, această teorie nu are o bază reală și ar fi fost lansată chiar de propaganda partidului comunist și răspândită de Securitate pentru a liniști populația în urma dezastrului natural fără precedent.
Mitul despre blocurile pe bile și realitatea inginerilor
Una dintre clădirile emblematice despre care s-a vehiculat acest mit este hotelul Intercontinental din București. Totuși, realitatea este diferită.
„S-a dus un coleg de-al meu la Iași și a găsit un bloc experimental, făcut nu pe role, în niciun caz, dar pe un fel de șine pe două direcții. Este făcut în 1983 sau 1986, dar este experimental”, a afirmat inginerul Dragoș Marcu, președinte de onoare al Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri și expert tehnic atestat de Ministerul Dezvoltării (MDLPA) și Ministerul Culturii.
Inginerul constructor Matei Sumbasacu a demontat, într-un interviu pentru Republica, mai multe mituri seismice, majoritatea născute în perioada comunistă. Cel mai cunoscut dintre acestea este cel al blocurilor pe bile, despre care se credea că permit clădirilor să culiseze în timpul cutremurelor.
„N-am reușit să găsim nicio clădire de dinainte de 1977 care să aibă așa ceva (…). Nu există astfel de clădiri”, a declarat Sumbasacu.
În ceea ce privește clădirile ridicate între 1978 și 1990, există un singur caz documentat. „S-a dus un coleg de-al meu la Iași și a găsit un bloc experimental, făcut nu pe role, în niciun caz, dar pe un fel de șine pe două direcții. Este făcut în 1983 sau 1986, dar este experimental.”
Propaganda despre blocurile comuniste și efectele sale
Legenda blocurilor pe bile era extrem de răspândită în perioada comunistă, iar în imaginarul colectiv se formase deja convingerea că în marile municipii, clădirile construite pentru nomenclatura comunistă beneficiau de această tehnologie antiseismică. Multe persoane credeau că liderii regimului aveau acces la soluții tehnice avansate, în timp ce populația de rând era expusă pericolelor.
Alte mituri privind rezistența clădirilor la cutremure includeau tencuiala anticutremur, despre care se spunea că avea proprietăți speciale de protecție, dar care, în realitate, nu făcea decât să ofere o falsă senzație de siguranță. În plus, unele măsuri de consolidare adoptate în urma cutremurului din 1977 au fost ineficiente, fiind realizate mai mult pentru a întreține iluzia siguranței decât pentru a proteja cu adevărat populația.
Cazul Gheorghe Ursu și prețul adevărului
Unul dintre cei care au demascat lipsa de siguranță reală a clădirilor după cutremurul din 1977 a fost inginerul Gheorghe Ursu. Acesta a documentat numeroase nereguli în lucrările de reconsolidare și a încercat să tragă un semnal de alarmă asupra deficiențelor grave ale sistemului. Din cauza curajului său de a spune adevărul, a fost denunțat la Securitate, hărțuit și, în cele din urmă, a plătit cu viața pentru demascarea manipulărilor regimului.
Moartea sa rămâne un simbol al luptei pentru adevăr într-o perioadă în care regimul comunist controla strict orice informație care putea să submineze imaginea statului.
