Soțul meu e istoric și pasionat de monumente, fost președinte al Comisiei și cronicar al Bucureștilor vechi: și atunci cînd sunt la București devin adesea șoferul și fotograful unor expediții menite a evalua starea în care se mai află bisericile sau conacele noastre. Relația dintre familia Iorga (bunicul soțului meu) și familia Brătianu e evident veche, deși Iorga vorbește cu adevărat călduros despre liberali de abia după lovitura de stat (argumentează elocvent cu regele contra guvernului de tehnocrați, spunînd că mai mulți oameni de valoare fără o viziune nu fac un guvern, și că mai bine i-ar chema pe liberali la guvernare. Soțul meu mi-a povestit că după asasinarea lui Iorga, într-un București condus de legionari în care puțini oameni au avut curajul să vină la înmormîntare (tînăra mea mătușă basarabeancă, soție de ofițer, s-a dus, ca să-și arate și prețuirea, și protestul; are azi 102 ani), Sabina Cantacuzino, sora lui Ionel Brătianu, a venit la Catinca Iorga și i-a spus, în chip de consolare: mai bine așa (mort de gloanțe), decît ca Ionel, de amigdalită!
Femeile Brătianu, mai mult ca bărbații, aveau ca atare ceva roman – Dinu Zamfirescu a editat un volum subțire dar impresionant de memorii ale Piei Alimănișteanu (o altă soră) despre persecuțiile la care au fost supuse femeile din familie, rămase la București sub ocupție germană în timpul primului război mondial, în vreme ce guvernul condus de Ionel conducea rezistența anti-germană de la Iași (unde erau și Regele, și Iorga). Nemții, pe standardele sovietice de mai tîrziu, nu ne par azi chiar așa de feroci, dar în orice caz averea familiei (moșia de la Florica) a avut dramatic de suferit, iar azi vezi la Conacul Golescu (peste drum, magnific refăcut cu fonduri europene) mobilier adus de la Florica atunci pentru a-l salva. Scena din memoriile Piei în care femeile din înalta societate se duc peste Patriarh ca să îl facă să stea demn în fața nemților e de roman – femeile Brătianu sunt de scenariu de film în general, dacă ar mai trăi Lucian Pintilie l-aș convinge să facem un film feminist de clasa 1, deși interesul românesc față de istorie e spre zero.
Fără asemenea vechi relații de familie, că familia mea nu are vechime, am avut ocazia să văd latura meritocratică a familiei Brătianu. Ioana Brătianu m-a sunat de două ori în viață, deși nu ne cunoșteam, de fiecare dată în mod memorabil. În anul 1998 s-a recomandat, iar apoi mi-a cerut scuze pentru trădarea PNL în chestiunea TVR (cînd ne-au dat pe mîna PSD pe mine și echipa mea) și m-a rugat să i le transmit și Ancăi Toader. Nu am spus niciodată public ce mi-a spus Ioana despre partidul de atunci. În anul 2004 m-a sunat din nou, cînd a cîștigat Alianța DA (prezidențialele) și m-a rugat să am grijă de Călin Popescu Tăriceanu, șeful partidului, să țină calea dreaptă. Din nou, nu mă întrebați ce altceva s-a spus atunci și cum am primit această cerere (dna Brătianu mi-a vorbit de fiecare dată cu franchețe și familiaritate, de parcă aparițiile mele la televiziune pe care le văzuse țineau loc de 20 de ani de trecut comun). Cînd l-am sunat pe Mihnea Constantinescu, șeful de cabinet al premierului Tăriceanu, și i-am spus să intre peste Călin ca să îi spună din partea mea că Voiculescu nu poate fi vicepremierul unui guvern PNL ori liberalii nu vor mai guverna niciodată România, știam sigur că familia Brătianu e în spatele meu, nu al lui.
În ianuarie 2020 am coborît să aprindem o lumînare în cripta Brătienilor, cei vechi și cei cunoscuți de noi, acum, toți acolo.
Conacul era închis, deoarece se făcea tranziția de la proprietatea Consiliului Județean la cea a ministerului, după ce un guvern anterior (PSD) o cumpărase de la moștenitori. O fundație locală se ocupase de administrarea domeniului chiar cînd era încă în proprietatea familiei, cu bani de la administrația locală. Noul guvern PNL decisese să o treacă de la CJ Argeș la Ministerul Culturii și se știa deja că se pregătește o mare lansare. Sursa mea locală a fost pur și simplu călugărița cumsecade care ne-a deschis cripta. Mi s-a părut ciudat să închizi un monument care funcționa (mai fusesem acolo) pentru o lansare, dar am dat din umeri.
În 15 ianuarie, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind înfiinţarea Muzeului Naţional „Brătianu”, după ce o variantă liberală mai veche picase la Curtea Constituțională din cauza ineptitudinii autorilor. Legea a intrat în vigoare la 1 februarie, trecînd conacul din administrarea Consiliului Judeţean Argeş în subordinea Ministerului Culturii. Pe viitor, instituția va fi finanţată din subvenţii acordate de la bugetul central, bilete și donații.
Conacul a fost redeschis săpămîna trecută. Șeful PNL, Ludovic Orban, a spus la lansare ”De 30 de ani, noi, liberalii, am venit aici la Vila Florica să sărbătorim aniversarea datei de înființare a PNL. Anul trecut baronii PSD ne-au interzis să venim aici și să aniversăm partidul. Și, prin intermediul unui proiect de lege care a readus în proprietatea statului Vila Florica, putem să dăm românilor un loc în care să se întâlnească cu istoria”.
Foarte impresionant, dar e fake news.
Vila era deja în proprietatea statului, că și județul e stat, de asta ma îndoiesc că aceia care au trecut Belina de la guvernul central la județ vor fi condamnați de vreo instanță. Nu e o o crimă să muți patrimoniul de la guvernul central la cel local, și nici invers. Dar sensul care e? Vila a fost cumpărată de Ministerul Culturii, pesedist, demersurile le-au făcut Vulpescu și Romașcanu. CJ Argeș aparține azi unora, mîine altora, cine știe. Consiiliile județene au acces la fonduri, inclusiv europene, destul de bun, deci a muta ceva pentru un conflict de moment e o prostie. E chiar foarte bine că PSD a plătit familiei un preț (nu mare) și, deci, și-a asumat -cum e firesc- moștenirea, ca și cum ar fi națională, nu de partid. Românii au avut acces și înainte – deși nu aș spune că moștenirea familiei Brătianu, inclusiv în București, are parte de tratamentul pe care l-ar merita. Iar privatizarea memoriei Brătianu de unii sau alții (vedeți și placa din fotografie) e cu totul absurdă și nelegitimă.
Evident însă că acest fake news a fost lansat ca să-i instaleze pe frații Orban, cel de la guvern și pe cel de la președinție, ca urmași ai Brătienilor. Ce să mai spun de Violeta Alexandru, de Nelu Tătaru și de compania cu trese, în general – ceva urmași, unul mai brătian ca altul.
PSD și-a cumpărat numele de la Sergiu Cunescu, cel mai onorabil politician din România veche pe care l-am cunoscut, care a judecat probabil că altfel social democrația va dispărea în România. Nu a dispărut, dar vai de numele ei.
PNL a moștenit numele. L-au dus la populari în Parlamentul European, fără nicio explicație pe fond, doar că popularii erau mai tari la Bruxelles. Zilnic transferă pesediști sau proromâniști sau ce mai e nevoie – mari și încăpătoare sunt brațele Brătienilor.
Bine ar fi dacă și liberalii și-ar schimba numele. Tot plănuiesc serviciile un mare partid de dreapta, ăla în care PNL va fuziona cu pluseriștii după alegeri, să își ia un nume nou pentru el, ce nevoie aveți de PNL (=PSD)? Ziceți-i Alianța pentru Viitor. Lăsați trecutul în pace. Sunteți băieți și fete de viitor toți, nu?
În felul acesta Republica Las Fierbinți va avea în continuare reprezentarea meritată, iar numele de PNL se înapoiază la Brătieni și la noi, românii care iubim România așa cum a fost și ar fi putut fi, nu pe asta a voastră.
