Un alt criteriu când trebuie să alegem tonul are legătură cu felul în care este conservat: în bucăți sau solid. Tonul în bucăți vine, așa cum este și denumirea sa, în bucăți mici, în timp ce tonul solid vine în bucăți mai mari de file. Cele două tipuri  de ton nu diferă cu nimic când vine vorba de conținutul nutrițional. Tastingtable arată ce tip de ton ar trebui să consumăm.

Tonul solid provine de la speciile mai mari

Modul în care tonul este conservat depinde în întregime de dimensiunea peștelui și de felul în care acesta rezistă în timpul procesului de pregătire. Atât tonul alb, cât și tonul listao (de obicei etichetat drept „conserve light sau buck light)” sunt mult mai mici decât tonul galben Yellofin, care, în general, crește destul de mare și cântărește aproximativ180 kilograme.

Datorită dimensiunii sale, este mai ușor să se colecteze file-uri întregi de ton  pentru a fi ambalate și vândute ca ton solid.

Bucățile de ton au bucăți mai mici

Conservele de ton în bucăți conțin bucăți de dimensiuni diferite și sunt, în general, făcute din carne din ton albacore sau listao, care sunt tipuri mai mici de ton, de aproximativ 50, 20 de kilograme. În timpul procesului de pregătire, aceste file-uri mai ușoare și mai delicate nu rămân la fel de intacte precum tonul galben. Prin urmare, pot fi conservate ca bucăți. Tonul în bucăți se vinde în general la un preț mai mic decât tonul solid.

Tonul conservat este o sursă bună de acizi grași omega-3

Tonul conservat este o sursă bună de acizi grași omega-3, alături de alte vitamine și minerale importante. Tonul este un pește cu un conținut ridicat în proteine, ce prezintă grăsimi „bune” pentru sănătatea noastră, însă fără a conține și colesterol.

Ca și aport nutrițional, tonul prezintă aproximativ 100 kcal la 100 g de produs, 1 g de grăsimi și aproximativ 24 g proteine, fiind bogat în vitamine precum A, D, C și vitamine din complexul B, în acizi grași nesaturați omega-3, seleniu, iod, magneziu, potasiu și sodiu. Tonul reprezintă, totodată, și o veritabilă sursă de fosfor.

Există o diferență între tonul la pungă și tonul conservat?

Atât tonul conservat cât și tonul la pungă trebuie mai întâi încălziți, pentru a ucide bacteriile. Potrivit Institutului Național al Pescuitului, conserva de ton, dacă nu este deschisă și dacă este depozitată în condiții normale, are un termen de valabilitate recomandat de patru ani, în timp ce tonul la pungă are o perioadă de valabilitate de trei ani. În plus, tonul la pungă este mai scump decât tonul conservat, costând aproape dublu.

Nu în ultimul rând, conservele de ton pot avea un impact negativ asupra organismului uman.  Consumul excesiv poate cauza diverse afecțiuni, de la balonare până la toxiinfecție alimentară.  Un element adesea întâlnit în conservele de ton este sodiul, care, în cantități mari, poate duce la balonare. O cutie de ton conține aproximativ un sfert din cantitatea de sodiu pe care un om ar trebui să o consume într-o zi. Mai trebuie amintit că unele specii de ton conțin o cantitate mare de mercur, un metal toxic care poate cauza probleme de sănătate, potrivit Environmental Defense Fund. Tocmai de aceea, trebuie sa fiți atenți la cantitatea de ton pe care o consumați!