Într-o postare pe pagina personală de Facebook, Adrian Cioroianu prezintă o serie de idei despre ziua de 23 august 1944, dar și despre opțiunile pe care România le avea la acel moment.

Potrivit acestuia, în realitate nu a existat nicio ”telegramă de la sovietici” care era așteptată, această informație fiind doar o legendă. Telegrama nu ar fi fost văzută nici la București și nici la Moscova.

Totodată, el a mai adăugat că Rusia își dorea atunci doar să tragă de timp pentru a putea ajunge la Berlin, România nefiind un mare interes pentru ea.

„Câteva idei despre 23 august 1944 // Pe cine a „trădat” #România și ce altceva putea să facă?
#istorie #23August1944

Dragi prieteni reali sau virtuali într-ale Istoriei
… chiar dacă nu veţi fi cu toţii de acord cu vreuna sau mai multe idei din cele ce urmează, vă propun un punct de vedere. Sunt câțiva ani de când am schițat acest text, dar nu mi-am schimbat opinia. Din acest motiv e frumoasă Istoria – pentru că putem schimba idei, cheia adevărului absolut nefiind la cineva anume. Aşadar:

● 1. Nu, nu a existat nici o „telegramă de la sovietici” pe care ar fi aşteptat-o #Mareşalul Antonescu în ziua de 23 august 1944 (sau în acele zile). Aceasta este o pură legendă, deloc inocentă. Nimeni nu a văzut-o, nici la Bucureşti, nici la Moscova, nici în vreun alt loc. Întrebaţi-vă mai bine „cui prodest”/cui folosește această legendă.

● 2. Tot ce doreau sovieticii în legătură cu România era să tragă de timp (prioritatea lor era să ajungă la Berlin). #Stalin nu avea atunci nici un interes să-i ofere lui Antonescu/României presupusele „condiţii mai bune de armistiţiu”. Dimpotrivă, interesul #URSS era să intre luptând într-o Românie inamică și s-o supună prin forța armelor”, scrie istoricul.

Ce s-a întâmplat pe 23 august 1944

În același timp, el a dezbătut și ideea potrivit căreia armata română i-ar fi putut ţine în loc pe sovietici pe linia #Focşani-Nămoloasa-Galaţi, care în opinia sa este o supoziție, în contextul în care în acea situație era vorba doar de timp.

Totodată, el a mai adăuagt că deznodâmântul era doar foarte puțin amânat, într-adevăr, cu pierderi umane de rigoare.

„● 3. Iar acum să gândim și #geopolitic situația – id est cum stăteau lucrurile atunci. Stalin NU era interesat ca regimul de la Bucureşti să se schimbe. Pentru Stalin era mai bine dacă Mareşalul Antonescu ar fi condus România în timp ce Armata Roşie ar fi ajuns, cu baioneta la armă, în Bucureşti. Evident, sfârşitul lui Ion Antonescu ar fi fost acelaşi, dacă nu chiar mai rău. Dar ar fi fost cert mai rău pentru România.

● 4. Ideea că armata română i-ar fi putut ţine în loc pe sovietici pe linia #Focşani-Nămoloasa-Galaţi este pură supoziţie. În cel mai bun caz, era o simplă problemă de timp – adică se mai amâna puţin deznodământul (cu pierderile umane de rigoare, de o parte și de alta). Place sau nu unora sau altora, în acel moment înaintarea sovieticilor spre inima Europei era implacabilă.

● 5. Înlăturarea Mareşalului Antonescu, în acel moment, a fost singura soluţie raţională la o problemă care oricum era complicată. #RegeleMihai a avut curajul de a face acest lucru și e DE REȚINUT că #ArmataRomână a fost pe deplin loială regelui, imediat. Din păcate, I.A. nu avea nici viziunea și nici viteza de reacţie tactică pe care momentul concret le cerea. Pentru binele ţării (sau ce mai rămânea din el), Mareşalul ar fi trebuit să întoarcă armele – sau trebuia eliminat el însuşi. Asta a fost, pe scurt, miza zilei de 23 august 1944.

● 6. În realitate, sovieticii au fost politic-frustraţi de evenimentele de la Bucureşti. Ei nu au mai venit ca „eliberatori” – pentru că Bucureştiul era deja eliberat, când au ajuns sovieticii, la final de august. Desigur, propaganda ulterioară a spus altceva – dar adevărul e unul singur: NU #ArmataRoşie a eliberat Capitala, ci tocmai acel eveniment din 23 august.

● 7. Chiar şi cu sovieticii în plin avânt, nimeni nu putea intui în acel moment că vor urma 45 de ani de comunism peste Estul Europei. E nedrept să acuzi pe cei care l-au înlăturat pe Ion Antonescu de faptul că ar fi „pregătit” comunizarea ţării. A cere acelei generaţii să aibă premoniţii sau previziuni e exagerat – e ca şi cum, peste ani, nepoţii nepoţilor noştri ne-ar acuza că nu am prevăzut toate problemele a căror sămânţă (deseori insesizabilă) se află în chiar zilele noastre de azi. (Desigur, e foarte posibil ca nepoţii să o facă!)”, a mai adăugat el.

România a trădat Germania?

În conlzuie, istoricul dorește să clarifice situația legată de trădarea României în fața Germaniei. Potrivit acestuia, cei care încă cred această idee ar trebuie să ”citească mai multă istorie” pentru a vedea care au fost adevăratele trădări din acea perioadă.

El a dat și o serie de exemple din prezent referitoare la trădări, precum Donald Trump, sau situația din Afganistan. În ceea ce privește situația de la data de 23 august 1944, istoricul subliniază faptul că România nu a trădat Germania, ci doar l-ar fi lăsat ”baltă” pe Hitler, care ”transformase Germania într-un stat zombificat şi mancurtizat”.

Mai exact, istoricul subliniază faptul că în final, România i-a făcut un bine Germaniei și nu se poate vorbi în niciun caz despre o trădare.

„● Şi propunerea de concluzii: nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi „trădat” Germania în acel 23 august. Unu la mână, îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a „trădat” şi câte alianţe a schimbat în plan extern prusacul/germanul Otto von #Bismark în cariera lui de cancelar. Sau, pentru cei care vor să meargă mai departe și să cunoască mai mult: spre mijlocul secolului XVI, Regele Franței #François I s-a aliat cu… Sultanul turc/otoman #Soliman zis „#Magnificul”! A fost prima mare alianță din Istoria Europei dintre un regat creștin și un imperiu musulman – și de ce s-au aliat?, pentru că ambii aveau interese împotriva #Habsburgilor (tot creștini), care erau în creștere #geopolitică și controlau bună parte din #Europa vremii. De notat: această alianță a durat peste două secole – până când #Napoleon #Bonaparte a întreprins campania din #Egiptul încă otoman atunci…

Așadar: aș putea găsi „n” exemple de acest gen, până la realităti mai recente, cum ar fi președintele #Trump care în 2018 a autorizat negocierile cu liderii #talibani. Dar cred că ați înțeles ideea: SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL – restul e retorică. Iar celor care mai vorbesc despre „trădarea” României din 1944 le sugerez, pur amical: mai citiți puțin, pentru că Istoria nu începe și nu se termină cu noi!🙂

Şi doi: la drept vorbind, la 23 august 1944 România nici măcar nu „a trădat” Germania, ci l-a lasat baltă, cum se spune, pe un Hitler pe care chiar nişte eroi germani încercaseră deja să-l omoare, anterior, în cateva rânduri. Un Hitler care transformase Germania într-un stat zombificat şi mancurtizat. Aşadar, să nu vă surprindă dacă vă voi propune următoarea cheie de lectură: prin faptul că i-a întors spatele lui Hitler, România i-a făcut Germaniei un bine! Să nu ne mai punem cenuşă în cap, că nu e cazul – dimpotrivă, orice german raţional ar trebui să mulţumească în sinea sa #Regelui Mihai şi românilor de atunci pentru că aceştia au grăbit căderea oribilului #Reich. Aşa cum, desigur, orice maghiar raţional îşi dă seama că intervenţia României din 1919, la #Budapesta, împotriva fantasmelor lui Bela Kun, a scăpat Ungaria de la a deveni, anticipat, o republică sovietică”, a mai adăugat acesta pe Facebook.