De rata inflatiei depind o multime de lucruri. Nivelul dobanzilor bancare – atat la depozite cat si la credite – este unul dintre acestea. De nivelul dobanzilor bancare depinde daca banii depusi la banca isi pastreaza, isi maresc sau isi reduc valoarea in timp.
Institutul National de Statistica (INS) a calculat o rata a inflatiei de 17,8% pentru anul 2002. Cu aproape un an in urma, revista Capital punea sub semnul intrebarii veridicitatea rezultatelor calculelor INS, sustinand ca rata inflatiei este viciata de coeficientii de ponderare a diferitelor produse si servicii pe baza carora este calculata dinamica preturilor. Recent, presedintele Bancii Romane pentru Dezvoltare, Bogdan Baltazar, isi exprima public indoiala cu privire la rata inflatiei comunicata de Statistica. „Am dubii in privinta realitatii nivelului inflatiei, respectiv a cosului de produse si servicii folosit la calculul indicelui preturilor, in care incalzirea si intretinerea au o pondere de 8%, in conditiile in care, pentru milioane de cetateni costul incalzirii este de ordinul salariului mediu”, afirma Bogdan Baltazar. Presedintele BRD a estimat la 21 – 22% rata reala a inflatiei pentru 2002. „La acest rezultat am ajuns dupa un calcul aproximativ, in care am folosit niste coeficienti de ponderare a cheltuielilor cu incalzirea mai apropiati de realitate; oricum, cred ca si asa am subevaluat rata inflatiei”, ne-a declarat cunoscutul bancher.
Indirect, INS i-a dat dreptate presedintelui BRD, anuntand ca deflatorul PIB pentru 2002 a fost de 22,5%. Deflatorul PIB este un alt instrument de masurare a cresterii preturilor, care in teoria economica este considerat mai precis decat rata inflatiei.
S-a schimbat ceva in calculul ratei inflatiei in acest an? Prea putin, considera Baltazar: „pentru 2003 s-a mai umblat la cosul de produse si servicii, dar se pare ca energia si-a pastrat ponderea scazuta, fiind de 9,7%, adica la nivelul unei tari ecuatoriale si nu al unei tari ca Romania, cu iarna aspra, de aproape sase luni”.
Concluziile nu sunt greu de tras. In primul rand, plasamentele in depozite bancare in lei nu au fost in 2002 atat de bune pe cat pareau; cresterea preturilor a „rontait” din randamentul depozitelor bancare mai mult decat a aratat rata oficiala a inflatiei. Chiar daca in ultimele trei luni ale anului trecut dobanzile bancare pentru depozitele pe termen scurt (una si trei luni) au fost real negative, pe ansamblul anului 2002 economiile populatiei in sistemul bancar au fost protejate de cresterea preturilor.
si mai evident este castigul celor care au preferat plasamentele in lei celor in dolari. Daca rata reala a inflatiei a fost de 22%, atunci cei care au investit in moneda americana au pierdut, de fapt, 16% si nu 12% asa cum reiesea din comparatia cu rata oficiala a inflatiei.
Creditele bancare sunt mai ieftine daca dobanda acestora este comparata cu o rata a inflatiei de 22% in loc de 17,8%. Aceeasi apreciere se pastreaza si pentru anul in curs. tinand cont de rata prognozata a inflatiei pe 2003 – 13% – pentru un credit cu dobanda de 20% pe an se plateste, de fapt, 7%. Daca rata reala a inflatiei pe acest an va fi cu doua procente mai mare (sa presupunem), atunci tot cu doua procente va fi mai ieftin creditul in lei.
Exact inversa este concluzia in privinta randamentului real al depozitelor bancare. Cu cat diferenta dintre rata oficiala a inflatiei si cresterea reala a preturilor este mai mare cu atat scade profitabilitatea plasamentelor bancare.