Numele monedei naționale are origini foarte vechi, datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea. Anumite monede populare la acel moment au botezat banii pe care îl folosim azi pe teritoriul țării noastre.
Un șef de la BNR a spus exact de ce se numește leu
Există un motiv anume pentru care moneda națională este numită leu. Cristian Popa, analist economic și membru al Consiliului de administrație al BNR, a oferit mai multe detalii despre acest subiect.
Pe pagina sa de Facebook, acesta reamintește că pe teritoriul României circulau mai multe monede emise în Europa și sau în Imperiul Otoman. Acest lucru se întâmpla până la 1867, atunci când a fost înființat sistemul monetar românesc.
Referitor la originile leului, analistul economic spune că acestea pot fi urmărite până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Cu precădere în perioada în care au apărut talerii olandezi în Țările Române. Acești taleri olandezi poartă, de fapt, numele de Leeuwendaalder.
Acestea sunt monede de argint care au o greutate de 28 de grame. De asemenea, ele sunt foarte ușor de recunoscut. Pe reversul monedei este un leu care stă ridicat pe picioarele din spate.
”De ce se numește leul leu? Denumirea nu are legătură cu fauna locală, căci tigri sau lei în ținuturile noastre nu găsim. Până la înființarea sistemului monetar românesc în 1867, pe teritoriul actual al României circulau diverse monede emise în Europa sau în Imperiul Otoman. Originile leului pot fi urmărite până la sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu apariția în Țările Române a talerilor olandezi (Leeuwendaalder), monede mari de argint, cu o greutate de aproximativ 28 de grame, ușor de recunoscut datorită leului ridicat pe picioarele din spate reprezentat pe revers. Leeuwendaalder adică taler-leu”, spune acesta.
Leeuwendaalder, strămoșul leului românesc
Cristian Popa arată că Leeuwendaalder avea o popularitate sporită în acea perioadă. Pe lângă nivelul ridicat al calității monedelor, acestea existau și în cantități foarte mari.
Un alt lucru care a contribuit la popularitatea sa a fost și statutul Olandei. Atunci, ea era cea mai importantă putere economică.
În acest context, Leeuwendaalder era folosit atât pentru schimburi comerciale obișnuite, cât și pentru unele mai importante. De exemplu, modele erau folosite și pentru plata tributului, dar și ca mijloc de tezaurire.
Așadar, în mentalul colectiv, spune analistul economic, talerul olandez a devenit o referință. Totuși, având un nume lung și complicat, românii s-au rezumat la leu.
”Cum a ajuns acest taler să devină strămoșul leului românesc și să inspire chiar și alte țări să-l preia ca unitate monetară?
Popularitatea talerilor olandezi a fost rezultatul unei combinații de calitate ridicată a metalului, disponibilitate în cantități mari și statutului Olandei drept cea mai importantă putere economică a vremii. Astfel, monedele erau utilizate nu doar în schimburile comerciale obișnuite, ci și în plățile cu valoare ridicată (de exemplu, plata tributului), dar și ca mijloc de tezaurizare. În mentalul colectiv al românilor, talerul olandez a devenit referința, și cum denumirea originală „Leeuwendaalder” era prea lungă, românii s-au rezumat la „leu”, spune acesta.
Legătura dintre leu și dolar
Membrul Consiliului de administrație al BNR mai spune că există și o legătură între leu și dolar, însă nu mulți o știu.
În timp ce românii au preluat doar prima parte din Leeuwendaalder, americanii au preluat daalder și l-au transformat în dolar. Această unitate monetară a fost adoptată în 1792.
”Mai puțin cunoscută este legătura dintre talerul-leu și cea mai importantă monedă a lumii. Dacă românii au preluat „leul” din denumirea în neerlandeză de „Leeuwendaalder”, americanii au transformat talerul (daalder) în „dollar”, pe care l-au adoptat ca unitate monetară în 1792. Putem spune că vechea monedă olandeză reprezintă, așadar, strămoșul nostru comun. Sau, în cuvintele guvernatorului BNR, „suntem rudă bună prin moneda națională cu dolarul”, arată Cristian Popa, analist economic și membru al Consiliului de administrație al BNR.