Creşterea pensiilor cu 40% în septembrie 2020 şi încă 10% în septembrie 2021 vor avea un impact negativ substanţial asupra deficitului public, fiind iraţională din punct de vedere economic.

Iar situaţia finanţelor publice se va deteriora şi mai mult în anii următori, în condiţiile în care pensiile publice vor fi majorate conform calendarului prevăzut de legea în vigoare (creştere a valorii punctului de pensie cu 40% în septembrie 2020 şi cu 10% în septembrie 2021, precum şi recalculare a pensiilor în septembrie 2021).

În aceste condiţii, ponderea în PIB a cheltuielilor cu pensiile ar putea creşte cu 4,3% puncte procentuale între 2019 şi 2022.

În consecință, cea mai mare parte a acestei creşteri ar trebui să se translateze în presiuni de majorare a deficitului bugetului public (către un nivel de 6-7% din PIB), susţine analistul Nicolae Covrig, membru al Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari din România (AAFBR), conform adevarul.ro.

Finanțarea deficitului public devine imposibilă

Creşterea pensiilor publice la o asemenea scară şi cu un impact negativ substanţial asupra deficitului public este iraţională din punct de vedere economic din mai multe motive: finanţarea unui deficit public de 6-7% din PIB ar putea deveni imposibil de realizat în condiţii normale de piaţă sau ar fi extrem de scumpă.

Dacă finanţarea acestui deficit public s-ar putea realiza, creşterea amplă a pensiilor ar afecta în mod major sustenabilitatea finanţelor publice deoarece ar atrage după sine creşterea rapidă a datoriei publice.

Iar impactul va fi negativ nu doar pe termen scurt şi mediu, ci şi pe termen lung dat fiind procesul de îmbătrânire a populaţiei.

În plus, această creştere amplă a pensiilor ar afecta în mod negativ potenţialul de creştere economică, restrângând substanţial spaţiul guvernului de a realiza investiţii în infrastructură şi capital uman.

Nivel ridicat de incertitudine

Cât privește creşterea amplă a pensiilor, aceasta ar genera un nivel ridicat de incertitudine la nivelul companiilor şi populaţiei, alimentând aşteptările acestora privind o potenţială majorare a taxelor şi impozitelor în anii următori.

Astfel, companiile şi populaţia ar putea să îşi raţionalizeze cheltuielile de investiţii şi consum, ceea de ar frâna creşterea economică.

Dacă se decide creşterea taxelor şi impozitelor în 2021 pentru a finanţa creşterea pensiilor, măsura ar fi ineficientă dat fiind faptul că ar favoriza consumul curent în defavoarea investiţiilor în capitalul productiv.

Există spaţiu pentru îmbunătăţirea gradului de colectare a veniturilor publice, inclusiv prin introducerea digitalizării activităţilor desfăşurate la nivelul ANAF.

Traiectorie periculoasă

Sporul de venituri publice obţinute din această sursă sar putea însă să se materializeze gradul şi să nu fie suficient de mare pentru a finanţa creşterea pensiilor.

În plus rămâne şi întrebarea privind raţionalitatea utilizării acestui spor de venituri publice exclusiv pentru finanţarea creşterii pensiilor şi a salariilor din sectorul public.

Iar vulnerabilitatea economiei în faţa unor şocuri adverse, cu origine fie în economia internă fie în economia externă, ar deveni foarte mare, concretizându-se într-un grad ridicat de dependenţă faţă de finanţarea externă.

Ultimii cinci ani au marcat înscrierea politicii fiscale pe o traiectorie periculoasă. Concret, politica fiscală a devenit din nou puternic prociclică, înregistrându-se un deficit public foarte mare într-o perioadă de creştere economică rapidă.

Creșterea investițiilor

Spaţiul fiscal necesar pentru a face faţă unei potenţiale perioade de criză economică a fost deja complet utilizat. Similar ultimei crize economice declanşate în 2008, politica fiscală va fi un factor care va adânci şi prelungi următoarea criză economică.

Creşterea economică susţinută şi ridicată reprezintă factorul esenţial care asigură o creştere susţinută şi sănătoasă a cheltuielilor publice cu salariile din sectorul public şi cu pensiile.

Creşterea investiţiilor sectorului public este absolut necesară pentru a susţine acest proces de creştere economică, dată fiind situaţia precară a infrastructurii şi necesitatea de a face faţă noilor tendinţe care se manifestă la nivel global (digitalizare, creşterea importanţei capitalului uman, necesitatea promovării proceselor de producţie ce sunt prietenoase cu mediul înconjurător).

Întârzie măsurile concrete

Utilizarea resurselor publice pentru consum curent (pensii şi salarii) reduce substanţial capacitatea de a realiza aceste investiţii şi potenţialul de creştere economică pe termen lung.

Câştigurile de venituri ale populaţiei alimentate de politica fiscală vor fi mari doar pe termen scurt, pe termen mediu şi lung fiind erodate de performanţa slabă a economiei. Din păcate, calendarul electoral încărcat din acest an întârzie anunţarea unor măsuri concrete de corectare a traiectoriei nesustenabile a finanţelor publice.

Cu cât lucrurile se amână mai mult, cu atât situaţia se va deteriora şi mai mult.