Ultimele date disponibile arată că datoria implicită a sistemului public de pensii era de patru ori mai mare decât întreaga datorie publică a ţării şi se apropia de 300 de miliarde de euro.
Aceste cifere, însă, prezentate de Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensii Administrate Privat din România (APAPR), reflectă situaţia de dinainte de dublarea pensiilor prin lege şi, implicit, înainte ca PSD să creasxcă iar pensiile de stat, aşa cum a promis.
În timp, sistemul nu va mai putea suporta, singur, această povară. Este una dintre concluziile trase de Crăciun care mai arată că, între 1989 şi 2017, populaţia României a scăzut cu peste 3,5 milioane de oameni iar populaţia rămasă este din ce în ce mai bătrână, ceea ce înseamnă că numărul de cotizanţi scade.
Problema este una mondială, iar, înttre 1995 şi 2017, 76 de ţări au crescut contribuţia, 55 de ţări au crescut vârsta de pensionare şi 60 de state au redus beneficiile cu pensionari. România se află în primele două categorii, nu este exclus să ajungă şi în a treia.
Alternativa la prăbuşirea sistemului de stat sau la reducerea beneficiilor o reeprezintă sistemul privat. În pilonul II sunt acum 10 miliarde de euro, veniţi de la peste 7 milioane de cotizanţi. Randamentul obţinut de administratori este unul încă peste inflaţie, iar fondurile au reuşit să îşi crească activele chiar şi în ciuda scăderii procentuale a contribuţiei, prin lege.
