Direcţia firească ar fi, în mod evident, aceea de micşorare a impozitării muncii şi de flexibilizare a legislaţiei din domeniu.

Mugur Isărescu a avertizat recent, în cadrul unei conferinţe organizate de BNR în parteneriat cu revista Capital, asupra capcanelor populismului practicat zilele acestea de politicieni la unison cu o bună parte din mass-media. Declaraţii care să mângâie urechile pensionarilor şi ale altor categorii sociale defavorizate sunt la ordinea zilei. Marea problemă este că aceste fraze reprezintă nişte falsuri grosolane, bune, poate, pentru a încolona bătrânii şi ţiganii la vot, dar care mimează orice drum către o guvernare responsabilă, indiferent cine ar câştiga următoarele alegeri.

Să luăm pe rând marotele anumitor politicieni, foarte vocali în ultimul timp. În primul rând, este din nou la modă să discutăm despre impozitarea diferenţiată a veniturilor din muncă. Motivul este legat de rezonanţa pozitivă pe care o au vorbele acestea în urechile electoratului, în ciuda faptului că este evident din cifrele statistice că introducerea cotei unice a reprezentat un real ajutor pentru bugetul statului. În momentul de faţă, cel mai dur impozitată formă de câştig pentru un om este aceea a contractului de muncă. Direcţia firească ar fi, în mod evident, aceea de micşorare a impozitării muncii şi de flexibilizare a legislaţiei din domeniu. În aceste condiţii, este uşor de intuit ce impact negativ pentru bugetul de stat ar avea o măsură de creştere a taxelor pe muncă, deja mari în principal din cauza contribuţiilor sociale suportate deopotrivă de angajat şi de angajator.

A doua mare „găselniţă“ a politicianului român este mărirea pensiilor. Toate vocile avizate şi responsabile din economie au căzut de acord asupra faptului că sistemul actual de pensii este nesustenabil pe termen mediu şi lung. Eugen Rădulescu, director în BNR, a citat chiar, în conferinţa sus-amintită, un avertisment dat Guvernului de către Banca Mondială, în anul 2004, despre faptul că nu vom putea plăti pensiile pe care le promiteau legile de atunci. Patru ani mai târziu, legea s-a schimbat exact în direcţia inversă bunului-simţ economic, acordând venituri şi mai mari pensionarilor. În aceste condiţii, inevitabilul s-a produs. Nu avem bani să plătim toate drepturile pe care politicianul român le-a votat în trecut de dragul creşterii în sondaje, cu preţul unui fault grosolan la orice tip de viziune sau consideraţie pentru România. Iar fără ajustări semnificative ale sistemului, evoluţia este în continuare dinspre rău înspre mai rău. Generaţia „decreţeilor“ care susţine astăzi firavul sistem de pensii de stat se va afla în imposibilitate de a beneficia de un sistem comparabil. Este o chestiune de matematică elementară, la fel de iminentă ca şi rezultatul adunării lui unu plus unu.

Cele două situaţii descrise mai sus reprezintă pericole la fel de mari şi de evidente precum un rechin printre picioarele unui înotător. Iar când BNR alege să iasă din limbajul diplomatic şi să avertizeze în termeni dintre cei mai expliciţi asupra acestor riscuri, cred că este cazul ca mass-media să-şi ia în serios rolul social şi să încerce să le comunice oamenilor adevărul.

Claudiu Şerban, director general Editura Evenimentul şi Capital