Și asta pentru că familia sa, originară din Salonic, Grecia, este supraviețuitoare a Holoacaustului, scrie Greek Reporter. Descendenți ai evreilor din cel de-al doilea oraș ca mărime al Greciei, Salonic, strămoșii lui Bourla, ca de altfel aproape ai tuturor evreilor din Grecia, au venit aici după expulzarea lor din Spania, în 1492, prin Edictul Alhmabra, emis de Regele Ferdinand.

Flagelul ocupației naziste a pus capăt  existenței a zeci de mii de evrei din Salonic, care au ajuns în lagărele de exterminare.

Anul trecut, de Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului, Albert Bourla a povestit tragedia prin care a trecut familia sa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată, șeful Pfizer a spus că, dacă părinții săi nu ar fi scăpat de la moarte în ultimul moment, el nu ar mai fi existat.

Ce se poate întâmpla când virusul răului este lăsat să se răspândească necontrolat

„Amintirea. Acest cuvânt, poate mai mult decât oricare altul, m-a inspirat să împărtășesc povestea părinților mei. Asta pentru că recunosc cât de norocos sunt că părinții mei și-au împărtășit poveștile cu mine”, a povestit Bourla.

„Au făcut asta pentru că au vrut ca noi să ne amintim toate viețile pierdute. Să ne amintim ce se poate întâmpla atunci când virusul răului este lăsat să se răspândească necontrolat. Dar, cel mai important, să ne amintim valoarea unei vieți umane”, a continuat el.

Șeful Pfizer spune că părinții săi nu au vorbit niciodată cu furie după drama prin care au trecut.

”Nu ne-au învățat să-i urâm pe cei care au făcut asta familiei și prietenilor lor. În schimb, ne-au spus cât de norocoși au fost că au rămas în viață”, povestește el.

Cum a scăpat mama sa de la execuție

Bourla a relatat pentru prima dată și povestea mamei sale. Potrivit lui Bourla, mama sa se ascundea „24 de ore din 24” de teamă să nu fie recunoscută pe stradă și dată pe mâna nemților. Deși părăsea casa foarte rar, în timpul uneia din rarele ieșiri, a fost prinsă și dusă la o închisoare locală.

„Unchiul meu, care era creștin, cumnatul mamei mele, Costas de Madis, a abordat un nazist și i-a plătit o sumă de bani, în schimbul promisiunii că mama mea va fi cruțată”, a spus Bourla. „Totuși, mătușa mea nu avea încredere în nemți. Așa că mergea la închisoare în fiecare zi pentru a vedea cum se încărcau camioanele cu prizonieri. Cea mai mare temere a sa era că aceasta va fi executată.

Premonițiile unchiului și mătușii sale aveau să se împlinească a doua zi, când mama sa a fost pusă la zid, alături de alți prizonieri. Dar, cu doar câteva clipe înainte ca ea să fie executată, un soldat a venit și a înmânat niște hârtii bărbatului care conucea plutonul de execuție. „Au scos-o de-acolo pe mama mea și pe o altă femeie. În urma ei, mama a auzit focul mitralierelor care îi executau pe cei rămași. Este ceea ce i-a rămas în minte pentru restul vieții”, a povestit Bourla.

După două-trei zile, ea a fost eliberată din închisoare. Și la doar câteva săptămâni după aceea, nemții au părăsit Grecia. Deși nu a vorbit prea despre acest episod dramtic din viața familiei sale,  Albert Bourla a povestit la un  moment dat că, în tinerețe, când spunea că este copleșit de anumite sarcini, mama sa îl mobiliza astfel: ”Nu-mi spune că e imposibil. Am stat în fața unui pluton de execuție și am supraviețuit”.