Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a publicat, sub titlul Le Temps des Tempêtes (Vremea furtunilor), prima parte din fluxul memorialistic consacrat perioadei în care a deținut funcția supremă a statului francez, respectiv 2007 – 2012.
În cadrul primelor 500 de pagini, care acoperă anii 2007-2008, Sarkozy dezvăluie motivele conflictului pe care l-a avut cu președintele României, Traian Băsescu, admițând că nu s-a purtat într-un mod foarte diplomatic.
”Trebuia să învăţăm a lucra raţional”
Astfel, la paginile 462-463 ale cărţii există un pasaj referitor la perioada de şase luni în care Franţa a deţinut, în anul 2008, preşedinţia Uniunii Europene.
În cadrul acestor rânduri Sarkozy povestește și episodul mai puțin diplomatic pa care l-a avut cu președintele României, Traian Băsescu, arată dcnews.ro.
”Am luat imediat – spune Nicolas Sarkozy – o serie de măsuri care puteau trece drept chiţibuşuri, dar care pentru mine îşi aveau raţiunea lor în direcţia ce voiam să o adopt şi care, mai ales, doream să fie proprie Europei.
Şi am anunţat că, în cele şase luni ale preşedinţiei franceze, voi suspenda şedinţele la ora 22.30 pentru a le relua la 8.30 dimineaţa. Trebuia să învăţăm a lucra raţional şi numai raţional nu era să încheiem toate întâlnirile noastre la vârf la ora 3 dimineaţa.
Băsescu ”făcea valuri”
Această hotărâre a avut şi o urmare. Am anunţat că în şedinţe voi refuza dreptul la cuvânt pe aceeaşi temă mai mult de două ori aceluiaşi şef de stat sau premier. Adunaţi 27 în jurul mesei, trebuia să ne disciplinăm dacă voiam să fim cât de cât eficienţi.
Asta mi-a adus, de la început, o ciocnire puternică cu preşedintele român, căruia am refuzat să-i dau cuvântul pentru o a treia intervenţie. Acesta făcea valuri, mă acuza că dispreţuiesc cele 19 milioane de români şi ameninţa că părăseşte şedinţa. I-am răspuns, recunosc, cam nediplomatic: `Nu te sinchisi, dă-i înainte!`”.
Un alt pasaj interesant din memoriile lui Sarkozy este acela în care descrie atmosfera din sediul Comisiei Europene:
”Birourile Comisiei sunt reci şi fără suflet. Un uriaş building impersonal în inima oraşului Bruxelles. Ce contrast izbitor faţă de oraşul plin de lume, plăcut, garnisit cu restaurante de calitate şi parcuri prin care poţi să alergi!
”Dezumanizarea Europei…”
Biroul preşedintelui Comisiei este imens şi la fel de impersonal precum clădirea. Ai impresia că dacă ocupantul său şi-ar aduce prea multe obiecte proprii, gestul ar fi considerat deplasat. Iar un comportament deplasat, adică personal, în instituţiile europene nu-i departe de a fi taxat drept eroare capitală.
Nu ştiu dacă această stare de spirit este cauza ori consecinţa dezumanizării Europei… Totul e făcut pentru ca întregul să fie vătuit, învelit, fără relief. Până şi mâncărurile servite sunt nemaipomenit de proaste.
Ca şi cum ar fi de ajuns să fie terne şi fără gust pentru a trece drept respectabile din punct de vedere european”.
